Ajutati un inger sa ajunga acasa…
Andreea Mihaela s-a stins din viata pe 28 iunie 2010, in spitalul din Spania, unde reusise sa ajunga pentru tratament.
Din pacate, costurile spitalizarii (au trebuit achitati 42.000 euro la spital) au lasat acum familia in imposibilitatea de a aduce trupul micutei in tara, pentru a fi inhumat.
Familia Andreei ne roaga, pentru ultima oara, sa ii ajutam sa-si aduca fetita in tara. Sa fie aproape de familia ei…
Datele pentru cine doreste sa ajute, sunt:
Titular cont: MANCILA ANISOARA
Banca Raiffeisen – Agentia Orizont, BUZAU
cod IBAN: RO30RZBR0000060011797090
cod SWIFT: RZBR ROBU
Odihneste-te in pace, suflet nevinovat!
Nicoleta nu a avut copilarie. De la un an si patru luni, a respirat aerul imbacsit din spitale, a dormit in paturi de fier, la capatul carora mama atarna cate o iconita, a suportat dureri pe care medicii nu stiau cum sa i le aline. Cand a venit ziua sa mearga la scoala, copila a privit de pe geam cum cei de varsta ei aveau prima intalnire cu doamna invatatoare. Pe toate le-a indurat cu curaj. Asa ne povesteste mama ei. O doare si acum cand isi aminteste de clipele in care nimeni nu-i mai dadea nici o sansa de viata fetei ei. Chinul prin care a trecut Nicoleta a inceput de la un hematom aparut la gingia de jos. Mama s-a ingrijorat si a doua zi a mers la spitalul din Fetesti, localitatea in care traiesc. Medicii au trimis-o de urgenta la Bucuresti, suspectand copilul de leucemie. “La Marie-Curie i s-a recoltat maduva. Rezultatele analizelor au aratat ca sufera de aplazie medulara”, spune mama fetei, Carmen Adam. Medicii au trimis-o la Institutul Fundeni. Alte analize. Pe langa primul diagnostic s-au mai adaugat si altele: hipotrofie staturo-ponderala, bradicardie sinusala. Dupa sase ani de internari, timp in care fata a fost indopata cu cortizon, zi de zi, fara nici o pauza, medicii romani au considerat ca cea mai buna solutie ar fi sa plece din tara, aici, unde “sansele ei de a supravietui sunt nule”.
Mama isi aminteste: “Ne-au recomadat o clinica din Italia, renumita pentru reusita transplanturilor de maduva osoasa, transplat de care ar fi avut nevoie si fetita mea pentru a se face bine. Am inceput sa adunam toate actele necesare intocmirii dosarului pentru a-l depune la Ministerul Sanatatii. Nu imi trimiteau decat instiintari ca nu exista fonduri”. Dupa luni de zile de asteptare, parintii fetei au inceput sa caute cu disperare bani pentru a putea ajunge la clinica Geaninna Gaslini din Genova. Medicii romani isi recunoscusera neputinta. “Acum 10 ani, cand ni s-a intamplat noua necazul, nu erau foarte dese cazurile de aplazie medulara. Internetul nu era asa folosit, nu prea aveam cu cine sa vorbim, sa ne sfatuim. Medicii erau la fel de nestiutori ca si noi. Nu erau experimentati. Am plecat in cele din urma, cu fetita pe brate, dar ca turisti. Fara sa avem nimic programat. Ne-a invatat cineva sa ne ducem la Urgente, la un spital din Italia. Asa am facut. Ulterior, am cunoscut oameni care ne-au ajutat si am reusit sa putem supravietui mai bine de 5 luni, cat am stat cu Nicoleta”. Vocea mamei tremura. |n urma analizelor efectuate la clinica din Italia, Nicoletei i s-a descoperit o malformatie la creierul mic. “Din aceasta cauza, transplantul nu a mai putut fi efectuat. Au operat fetita. Interventia chirurgicala a a vut succes. A constat in decompresiunea osoasa occipito-cervicala, adica eliminarea unui surplus de os in zona cervicala. S-a eliminat riscul de a ramane paralizata. Timp de 6 luni a purtat la gat un guler de protectie si de corectie”.
La controalele din luna decembrie si martie, medicii au spus familiei fetitei ca problema grava cu care se confrunta a ramas in continuare cea hematologica. |n iunie, Nicoleta este iar programata la clinica din Italia pentru o alta serie de investigatii: biopsie osoasa, tratamente de endocrinologie si stomatologice. “Mancarea este un chin pentru ea. Organismul nu-i asimileaza hrana, are lipsa de calciu. Dintii ii sunt cariati si are nevoie neaparat de tratament. Fizic, arata ca un copil de 8-9 ani, desi ea are 14 ani. Are mereu dureri in zona ficatului si a splinei, ovarul drept nu-i apare la ecografii. Nu are voie sa stea in soare, la cea mai mica zgarietura ii curge foarte mult sange, doar daca o atingi, se invineteste. Nu are voie sa manance capsuni, piersici, caise, fructe care ii placeau atat de mult, din cauza a tot soiul de alergii”, spune mama restrictiile pe care fiica ei trebuie sa le respecte cu sfintenie. Nicoleta arareori se plange. Este clasa a V-a si ii este drag sa mearga la scoala, sa se joace cu colegii si cu prietenii ei.
Parintii Nicoletei sunt imprumutati peste 300 de milioane de lei la banci, pentru a putea plati tratamentele fetei. Traiesc din salariul de insotitor al mamei si din alocatia fetei. Pentru a ajunge in Italia, drum necesar altor investigatii medicale, familia Adam are nevoie de 2.500 de euro. Pentru cei care vor sa le fie aproape, la BRD, filiala Fetesti, pe numele Adam Carmen, s-au deschis urmatoarele conturi:
- in lei: RO28BRDE230SV07142662300
- in euro: RO28BRDE230SV6766002300
Pentru mai multe detalii, familia Adam poate fi contactata la numarul de telefon: 0726.981.363
Daruiti si dati mai departe!
Minune implinita!
Mirela Rus, agent de implinit dorinte:
“50 de oameni “de pe Facebook” au reusit in mai putin de o saptamana sa stranga 1.500 euro pentru un pusti de 7 ani din Transnistria! Sasha va plecain Rusia la operatie peste cateva zile si speram cu totii sa primim vesti bune!
Rodika Groza (agent de implinit dorinte de la Chisinau) a fost cu bunica lui Sasha la banca si au ridicat banutii: 1433 euro+100 usd. Au plans amandoua de emotie pe treptele bancii, iar bunica ne transmite multumiri fierbinti ca nu am fost indiferenti.“
Sa implinim minunea pentru Sasha!
Sasha e un copil din Transnistria. Are 7 ani. A fost diagnosticat cu hemangiom vertebral, iar medicii care il tratau la Institutul Oncologic din Republica Moldova nu i-au mai dat nici o sansa. L-au internat in sectia bolnavilor in faza terminala. Doua tinere, Gabriela Sofia Volociuc si Rodika Groza, membrii ai „Agentiei de implinit dorinte”, au aflat insa ca boala lui Sasha se poate trata. Si ca, mai mult, Ministerul Sanatatii de la Tiraspol virase in conturile Institutului Oncologic 12.000 de euro pentru ca Sasha sa poata fi operat. Fetele au reusit sa-i ajute pe parintii baiatului sa recupereze banii, pentru a merge cu cel mic la Sankt-Petersburg, unde acesta sa fie operat. „Cerem <scuze> medicilor de la oncologie ca le-am stricat planurile si au trebuit sa intoarca banii destinati pentru tratamentul lui Sasha, bani pe care au declarat ca i-au cheltuit intr-o luna pentru o tomografie si analize banale, dupa care l-au externat spunand ca nu-l mai pot ajuta cu nimic”, au declarat agentii de implinit dorinte.
Administratia locala din satul de unde este Sasha i-a acordat copilului 200 de euro pentru biletele de avion pana la Sankt-Petersburg. Parintii micutului nu au insa de unde sa faca rost de banii necesari pentru acoperirea cheltuielilor pe perioada efectuarii operatiei si a recuperarii – cazare, mancare si transport la si de la spital. E vorba doar de 1.500 de euro, dar pentru familia lui Sasha inseamna o avere. Acesti oameni traiesc doar din indemnizatia de invaliditate a mamei si din pensia bunicii care, cumulare, inseamna 130 de dolari pe luna.
Daca vreti si puteti sa-l ajutati pe Sasha, faceti o donatie, cat de mica, in contul deschis de bunica lui, cu ajutorul agentilor de implinit dorinte:
Titularul contului: CHISLARI SVETLANA IVANOVNA
Banca Ipotecinîi ( ЗАО АКБ «Ипотечный )
Sucursala Dubasari, Republica Moldova
Cont in Euro: 2226369780000025
Banca intermediara: DEUTSCHE BANK AG, FRANKFURT am MAIN
SWIFT: DEUTDEFFXXX
Banca beneficiara: GAZPROMBANK, MOSCOW
SWIFT : GAZPRUMMXXX
Daca vi se pare prea complicat sa faceti un transfer international de fonduri, dar totusi ati vrea sa-l ajutati pe Sasa, scrieti-mi pe adresa de mail andreea(punct)sminchise(arond)jurnalul(punct)ro
O campanie marca “Agentia de implinit dorinte“
UPDATE: “Mama e iarba… Eu sunt cerul… Stiu asta pentru ca m-am uitat in oglinda”. El este Sasha:
Daruiti si dati mai departe!
Vrea să-şi vadă fetiţa mare
În urmă cu doi ani, Sorin, un bărbat de 32 de ani, a aflat că are o tumoare de 6,5 centimetri în spatele ochiului stâng. Nu mai suporta lumina, avea şi tulburări de comportament – gândea infantil, uita că a mâncat.
Doctorii au decis să îl opereze şi i-au explicat ce i se poate întâmpla în urma operaţiei: putea rămâne paralizat pe partea stângă, putea chiar să moară pe masa de operaţie sau putea să se facă bine. Sorin s-a gândit la Amalia-Maria, fetiţa lui care are acum 1 an şi jumătate, şi la soţia sa, Gabriela, şi a decis să facă operaţia care îi dădea o şansă.
“Prima operaţie a durat cinci ore, iar medicii nu au reuşit să scoată mare lucru din tumoare, care este foarte vascularizată. Au reuşit doar să taie vasele de sânge care o alimentau. La o săptămână, l-au operat din nou, dar din cauza hemoragiei au trebuit să se oprească. În noiembrie anul trecut, a suferit a treia operaţie, care iarăşi nu a rezolvat nimic. Atunci am luat decizia să mai facă şi alte investigaţii medicale şi am aflat că pentru o astfel de tumoare, puternic vascularizată, singura opţiune este embolizarea, procedură care nu se poate face în România pe partea de neurochirurgie”, povesteşte Gabriela.
Soţii Acatrinei au aflat că în Germania există două clinici care fac această procedură. Cea din Tubingen, unde există medici români, le-a dat imediat un răspuns: operaţia se putea face acolo şi urma să coste 35.000 euro. Sorin a lucrat în domeniul marketingului, dar acum trăieşte dintr-o pensie de handicap de 234 de lei. Soţia sa este în concediu de creştere a copilului, iar indemnizaţia ei, la care se adaugă alocaţia fetiţei, face ca veniturile familiei Acatrinei să fie de 2.200 de lei pe lună.
Sorin şi Gabriela au început demersurile pentru a obţine decontarea sumei de 17.500 de euro de la statul român, prin formularul E112. Onorariul medicului nu poate fi decontat astfel.
În fiecare zi, Sorin îşi scoate fetiţa la plimbare, ca să se gândească, alături de ea, la lucruri mai frumoase. Îi citeşte poveşti, merg la cumpărături, dar are mereu grijă să nu stea în soare, pentru că, în urma primei operaţii, îi lipseşte o bucată de os din partea stângă a capului. Nu mai are tulburări de comportament, dar nu vede bine cu ochiul stâng. El speră să adune banii pentru a ajunge la clinica din Tubingen şi să se facă bine.
Cine doreşte să îl ajute pe Sorin poate depune bani în următoarele conturi deschise pe numele Acatrinei Gabriela:
RO84OTPV110000149691RO01 OTP Bank Sucursala Municipiului Bucureşti pentru donaţii în lei;
RO41OTPV110000149691EU01, SWIFT: OTPV RO BU, OTP Bank Sucursala Municipiului Bucureşti pentru donaţii în euro, şi pe numele Acatrinei Sorin:
RO74BRDE426SV31825104260 BRD Sucursala Tei pentru donaţii în lei.
Dăruiți și dați mai departe!
Şansa Andreei este un transplant de măduvă
Încă din prima zi de viaţă, micuţa Andreea a avut probleme: era mereu agitată, nu se odihnea suficient, mânca foarte puţin. După naştere, părinţii au luat-o acasă, dar la nici o săptămână au revenit la spital. S-au temut că şi-ar putea pierde din nou copilul, aşa cum li se întâmplase cu un fiu care murise la vârsta de 4 luni şi 4 zile.
“În cazul lui, nu ni s-a pus un diagnostic exact, nu ştim ce a avut”, spune Marin Drăgan, tatăl Andreei. Fetiţei i s-au făcut investigaţii medicale la Bucureşti, iar medicii au constatat că suferă de “sindrom hemofagocitic familial” şi “hipotrofie staturo-ponderală”. Din acea clipă şi până azi, când are 1 an şi 3 luni, Andreea a stat aproape tot timpul în spital, unde a făcut un tratament solicitant pentru organism, cu citostatice. Când se simţea un pic mai bine, părinţii o luau acasă, în satul Ipoteşti, judeţul Olt, pentru câteva zile.
“Spune «mama», «tata» şi cam atât. Nu se ţine prea bine pe picioare. Din cauza bolii, e un pic mai în urmă cu toate funcţiile”, povesteşte tatăl. Fetiţei îi place să mănânce banane şi mere coapte şi să se joace cu frăţiorul ei, Florin, care, la 4 ani şi jumătate, a înţeles că trebuie să se poarte atent cu surioara lui. Jucăria ei preferată e un căţel de pluş care cântă; părinţii nu prea o lasă să se joace cu păpuşa, pentru că ei îi place să bage în gură părul păpuşii.
Andreea rezistă bine la tratament, dar din păcate boala ei poate doar să fie ţinută în frâu astfel. În recomandarea Departamentului hemato-oncologie şi transplant medular al Clinicii de pediatrie de la Institutul Clinic Fundeni se specifică: “Protocolul prevede includerea bolnavului în program de transplant medular. Pacienta nu are donator compatibil în familie şi nu poate face procedura în ţară, din acest motiv fiind recomandată trimiterea la tratament în străinătate”.
Şansa Andreei este un transplant care se poate realiza la o clinică din Israel, Austria sau Germania. Părinţii au trimis scrisori către aceste clinici şi au aflat că suma pe care ar trebui să o plătească pentru operaţie este de aproximativ 150.000 euro. Veniturile lunare ale familiei Drăgan sunt de 1.600 lei pe lună şi nu au cum să plătească din aceşti bani operaţia; de-abia reuşesc să acopere costurile necesare traiului de zi cu zi şi ale frecventelor deplasări la Bucureşti.
Cine doreşte să o ajute pe Andreea să se facă sănătoasă, poate să doneze bani în conturile:
RO26RNCB0700093376700002 EURO
RO53RNCB0700093376700001 RON
Conturile sunt deschise pe numele Drăgan Marin, la BCR Sucursala Slatina. Pe părinţii Andreei îi găsiţi la aceste numere de telefon: 0760-02.00.50 (Drăgan Marin) şi 0765-35.69.24 (Drăgan Rada).
Dăruiți și dați mai departe!
Ii vazusem zambetul… I-am citit fericirea in ochi. Si ei, si mamei ei. Se intampla in septembrie 2009…Atunci, au reusit sa plece in Turcia. Cand s-au intors, insa… nimic nu mai era la fel.
Boala Florentinei a recidivat. Tumorile au reinceput sa creasca, de data asta in creier si pe coloana vertebrala. Durerile pe care le resimte acum sunt aproape insuportabile. O data la fiecare 72 de ore, i se aplica un plasture cu morfina. Care insa nu face fata decat maximum 48 de ore. Dupa care chinul revine.
A reinceput citostaticele. E de cateva luni in spital. Si nu-si doreste nimic mai mult decat sa se intoarca acasa, la Tulcea. Pentru asta, insa, e nevoie sa scape de tumori.
Dupa ultimul RMN facut in tara, medicii de la IOB Fundeni i-au spus ca cele de pe coloana se pot iradia in Romania. Insa pentru cele de pe creier, nimeni de aici nu se incumeta macar sa incerce. Pentru ca sunt profunde, iar aparatura de la noi nu permite iradierea fara a afecta o mare parte din tesutul din jur.
Singura sansa pentru Flori ramane, din nou, Turcia. La clinica Anadolu John Hopkins poate face terapia cu Cyberknife – adica iradierea precisa a locului afectat, fara a dauna tesutului sanatos. Pentru asta e nevoie insa, de bani. 20.000 de euro costa spitalizarea, investigatiile si terapia. Iar Camelia Dima aproape ca si-a pierdut speranta. “Nu stiu cine ne mai poate ajuta… Trebuie sa reusim, stiu ca Dumnezeu nu ne va lasa, dar nu pot sa nu-mi fie frica…”
Azi e ziua Florentinei. Credeti ca putem sa-i spunem, fara teama, “La multi ani”?
Daca vreti sa o ajutati pe Flori sa ajunga in Turcia la tratament, puteti face o donatie, cat de mica, intr-unul dintre conturile deschise la BCR Tulcea pe numele Cameliei Dima:
RON: RO 03 RNCB 02560 4325 757 0001;
EURO: RO 46 RNCB 02560 4325 757 0003;
USD: RO 62 RNCB 02560 4325 757 0006;
Cod SWIFT: RNCBROBU
Pentru mai multe informatii, Camelia Dima poate fi contactata la telefon 0743.99.75.23.
P.S.: Daca vreti sa va reamintiti povestea Florentinei, o gasiti in Jurnalul National.
Daruiti si dati mai departe!
Pentru Noemi. Lectie de dat mai departe.
Noemi a implinit un an saptamana trecuta. Fetita sufera de hernie inghinala si trebuie operata la Cluj. N-are nevoie de o avere. Doar de 4.000 de LEI! Parintii lui Noemi nu se mai descurca cu cheltuielile si drumurile la spitalul din Cluj. Au nevoie de ajutorul nostru.
Daca puteti si vreti sa o ajutati pe Noemi sa-si inceapa viata sanatoasa, faceti o donatie, cat de mica, in contul deschis pe numele tatalui ei:
Titular: Albert Fazakas
Cod IBAN: RO25RZBR0000060003262053
BANCA: Raiffesen Bank, sucursala Deva
Preluat de la Arhi, Denisa si Visurat.
Daruiti si dati mai departe!
Prea mică pentru o luptă atât de mare
Andreea Mihaela este din comuna Săgeata, judeţul Buzău. Are doar 1 an şi 4 luni. Nu se joacă cu păpuşi şi nu construieşte castele de nisip în parc. Stă întinsă pe un pat de spital, cu patru tuburi care îi ies din abdomen şi îi zâmbeşte mamei. Anişoara abia îşi stăpâneşte lacrimile. Dar, pentru copila ei, trebuie să fie tare.
La începutul lunii octombrie, Andreea a început să se simtă rău. Din fetiţa care nu stătea locului o clipă s-a transformat într-un copil din ce în ce mai apatic. Nu mai avea energie, ar fi zăcut toată ziua în pat. În momentul în care a început să facă febră, părinţii au chemat salvarea. “Am ajuns de urgenţă la Spitalul Judeţean Buzău. Am stat 11 zile internată cu ea la pediatrie şi a plecat acasă cu diagnosticul ameliorat/vindecat şi cu tratament pentru anemie”, povesteşte mama. La trei săptămâni după internare, părinţii au dus-o pentru tratament la policlinica cu plată din oraş. Medicii de acolo au cerut un set nou de analize, iar rezultatele acestora au scos la iveală diagnosticul: leucemie limfoblastică acută – linie Mielo. Şocul i-a făcut să nu mai stea pe gânduri şi să plece cu fetiţa de urgenţă la Bucureşti, unde au internat-o la spitalul Fundeni. Andreea a răspuns bine la chimioterapie. După a şasea cură, celulele canceroase periferice dispăruseră, ceea ce, pentru diagnosticul ei – o formă rară şi foarte agresivă de leucemie – era un semn foarte bun.
COMPLICAŢIILE
În timpul tratamentului, Andreea a făcut o necroză. La un moment dat, mama a observat că micuţa nu mai stătea în fund, ceea ce a pus-o pe gânduri. Le-a spus medicilor că ea crede că e o problemă, chiar dacă nu se vedea nimic la exterior. “Se uitau la mine şi-mi ziceau «Văzând şi făcând!» şi să-mi leg gura. Copilul meu suferea îngrozitor şi nu puteam pleca de lângă ea. În 24 de ore nu mergeam decât o singură dată la toaletă…”, îşi aminteşte ea. În momentul în care necroza a ieşit la suprafaţă, fetiţa a fost trimisă la Spitalul de copii “Grigore Alexandrescu”. Acolo a primit tratament cu două substanţe cu aplicare locală.
A fost trimisă înapoi la Fundeni, dar s-a întors după numai o zi cu necroza mărită, cu abdomenul umflat şi cu dureri cumplite. “I s-au făcut din nou toate analizele şi investigaţiile… Am avut norocul să nimerim pe mâna unor medicii care, pe lângă faptul că o tratează aşa cum trebuie, sunt şi oameni adevăraţi. Pentru că noi n-am avut parte de umanitate pe unde am fost… Cei de la «Grigore Alexandrescu» comunică cu noi şi ne spun la fiecare oră care e starea ei, cum se simte, cum evoluează. Noi nu prea mai avem voie să o vedem, pentru că e în izolare, starea ei fiind foarte proastă acum”, spune mama. În ultima săptămână, Andreea a fost supusă la trei intervenţii chirurgicale. Complicaţiile apărute pe fondul leucemiei i-au făcut pe unii dintre medicii români să fie rezervaţi. Singura care dă peste cap toate prognosticurile este Andreea, care, deşi i s-a acordat numai o şansă la un milion să iasă cu bine din sala de operaţie, ea a ieşit vorbind, strigând “mami, mami!”.
“Prima intervenţie chirurgicală s-a făcut, pentru că nu se mai ştia exact ce se întâmplă în abdomenul Andreei. Se umflase foarte mult şi avea diametrul de 59 cm. Când au deschis-o au descoperit aproape 3 litri de puroi şi peritonită”, spune Anişoara. Acum, necroza a început să se vindece la suprafaţă şi medicii încep să devină mai optimişti. “Copilul meu are însă patru furtunuri de drenaj care îi ies din abdomen, are anus contra naturii… Dar are o voinţă de a trăi absolut incredibilă. E puternică şi, pentru că o văd aşa, sunt în stare să merg pentru ea până în pânzele albe”, declară cu siguranţă mama.
O SOLUŢIE DIN AFARĂ
Pentru că medicii le-au recomandat să caute o soluţie pentru stabilizarea Andreei în străinătate, părinţii au luat legătura cu clinica de la Szeget, din Ungaria. “Acolo va trebui să avem în jur de 20.000 euro, din care 8.000 ne costă doar investigaţiile. Restul este pentru tratamentul care o va pune pe picioare din nou, pentru a putea începe lupta cu leucemia. Dacă acest tratament ar fi fost disponibil la «Grigore Alexandrescu» n-aş fi plecat pentru nimic în lume de aici. Pentru că aici am găsit oameni adevăraţi, medici cu pasiune pentru meseria lor. Ei m-au încurajat tot timpul, mi-au spus să nu-mi pierd speranţa şi să fac tot ce se poate pentru fetiţa mea, pentru că ea vrea să trăiască”, spune mama micuţei.
AJUTOR
Dacă vreţi să o ajutaţi pe Andreea să lupte cu boala care o macină, faceţi o donaţie cât de mică în contul deschis la Raiffeisen Bank, sucursala Orizont, Buzău, pe numele mamei, Anişoara Măncilă:
COD IBAN – R030RZBR0000060011797090
“De altceva decât de bănuţii pentru plecare nu mai are nevoie Andreea. Dar să ştiţi că o vorbă bună şi o rugăciune fac minuni uneori. Când le primeşti, parcă simţi că ţi se mai încarcă bateriile… În orele în care aştept în faţa sălii de operaţii e minunat să ai pe cineva care să te încurajeze…”, spune mama. Dacă vreţi să o încurajaţi, o puteţi contacta la numărul de telefon 0730.043.527.
Daruiti si dati mai departe!
Ghemul ucigaş din creier
(text de Carmen Preotesoiu)
A jucat rugby, baschet, iar singura operaţie pe care a avut-o a fost cea de apendicită. Ani la rând şi-a adunat toată energia pentru a munci, pentru a-şi clădi o carieră frumoasă. Acum visează la plimbări prin parc în care să poată privi liniştit lumea şi natura. Visează la o familie. La un copil. La linişte. Visează să poată trăi.
“Ca oricare tânăr de vârsta mea, până acum câteva luni nu mă gândisem niciodată la moarte. Cel puţin nu la a mea. Mă numesc Bogdan Curelea, am doar 28 de ani şi simt că mai am atât de multe de făcut pe acest pământ. Mă simt pierdut printre diagnostice fatale şi mi-e teamă de ziua fatidică, acea zi în care voi fi pe masa de operaţie, neavând certitudinea că o să mă mai trezesc vreodată.” Aşa îşi începe Bogdan povestea. Trist. Cu emoţii şi cu temeri. Acum, de când a aflat că boala nu mai poate fi ţinută în frâu, Bogdan numără timpul în clipe de speranţă, în oameni care îi întind mâna, sprijinindu-l, în mii de euro pe care trebuie să-i scoată din piatră seacă pentru a putea să se salveze.
PRIMELE SEMNE
Într-o seară a simţit că mâna dreaptă îi este năpădită de furnicături. După câteva minute, mâna îi înţepenise. Nu o mai putea mişca. La fel s-a întâmplat şi cu piciorul drept. Paralizat complet. Medicii au căutat îndelung diagnosticul corect. După săptămâni întregi de plimbat prin spitale, după ce părerile au fost împărţite, ba că ar avea hernie de disc, RMN-ul şi tomograful au arătat că în creierul tânărului se cuibărise un cavernom, un fel de ghem de vase de sânge care produc pareze. “Manifestarea clinică a acestei malformaţii rare sunt crizele epileptice, hemoragia internă, cefaleele. În trecut, persoanele care sufereau de această boală nu aveau şanse mari de supravieţuire. Cavernomul se dezvoltă în apropierea centrilor nervoşi ai creierului, iar intervenţia chirurgicală este foarte dificilă”, explică Bogdan care sunt demonii bolii. În 2006 a simţit pentru prima dată atacul dur al bolii. “Eram în maşină. Am simţit în picior dureri cumplite. Am aflat ulterior că în creier se produsese o sângerare. Mi-am pierdut cunoştinţa şi controlul membrelor de pe partea dreaptă. Tot atunci s-au declanşat aşa-numitele crize Jacksoniene, care sunt un fel de spasme ale muşchilor de la mâna şi piciorul drepte. Cinci, şase zile m-am chinuit îngrozitor. Medicii mi-au spus că totuşi sunt un norocos, pentru că sângerarea a fost minimă”, îşi aminteşte tânărul momentul în care a avut prima confruntare cu cavernomul. Au trecut de atunci trei ani. Bogdan a cunoscut oameni care suferă de aceeaşi boală ca şi el, dar care trăiesc nestingheriţi de ani întregi. Şi-a spus atunci când a simţit că trupul i se înzdrăveneşte că şi el se află printre cei binecuvântaţi de Dumnezeu cu o boală în stare latentă.
NUMAI PESTE HOTARE
Nu a fost aşa. Bogdan are nevoie urgentă de operaţie în străinătate. Riscurile unei astfel de intervenţii pe creier în România sunt enorme. “Când un neurochirurg mi-a spus că trebuie operat cavernomul, am acceptat imediat. Numai că medicul, cu renume la nivel naţional, a omis să-mi spună care sunt şansele de reuşită ale acestei intervenţii. Printr-o conjunctură benefică pentru mine, pentru că ar suna bizar să-i spun fericită în situaţia în care mă aflu, un alt medic, de aceeaşi specializare ca şi cel care îmi recomandase intervenţia pe creier, mi-a spus că efectuarea unei astfel de operaţii în România reprezintă un risc de peste 70%. Ce înseamnă riscul? Să mor sau să rămân paralizat pe partea dreaptă! «La tine, acest cavernom este în profunzime, de aceea operaţia ar putea fi făcută cu succes numai la o clinică din străinătate care are aparatură necesară monitorizării nervilor în timpul intervenţiei», acestea au fost cuvintele medicului, care pot spune că în acel moment mi-a salvat viaţa”, povesteşte Bogdan.
STRIGĂT DE AJUTOR
Şansa ca tânărul de 28 de ani să se vindece este plecarea lui la o clinică din Germania. Speranţa i-a fost întărită de vorbele încrezătoare ale celor care s-au întors de acolo vindecaţi. Îi trebuie însă peste 60.000 de euro. “Am nevoie de ajutorul vostru să trăiesc. Fac un apel la sufletele oamenilor. Orice ajutor, oricât de mic, îmi poate fi de folos. Niciodată în viaţă nu m-am gândit că voi fi pus în situaţia de a cere celor din jurul meu milă. Milă şi bani. Pentru că asta fac. Dar iată că boala înfrânge tot în calea ei: orgolii, vieţi… Mă va înfrânge şi pe mine. Şi îmi doresc atât de mult să trăiesc!”
“Cavernom fronto-parietal multora dintre voi nu vă spune nimic, dar pentru mine reprezintă sabia de deasupra capului. Şi, precum spune o vorbă din popor, Dumnezeu nu ne închide o uşă fără a ne deschide o fereastră. Fereastra mea este faptul că pot face această operaţie, dar costurile mărite îmi ridică alte piedici. Pentru asta am nevoie de ajutor, de ajutor din partea semenilor mei” Bogdan Curelea
Apel către oameni cu suflet bun
Bogdan are doar 6.000 de euro. Pentru cei care vor să-l ajute, pe numele lui, Curelea Bogdan Alin, s-au deschis în Craiova, următoarele conturi:
BCR – în lei: O27 RNCB 0778 0763 1382 0001;
- în euro: RO97 RNCB 0778 0763 1382 0002.
Libra Bank – în lei: RO82 BREL 0002 0003 2269 0100;
- în euro: RO98 BREL 0002 0003 2269 0200;
- în dolari: RO17 BREL 0002 0003 2269 0300.
BRD: – în lei: RO74 BRDE 170S V566 0118 1700;
- în euro: RO58 BRDE 170S V566 0150 1700.
CODURI SWIFT: RNCB ROBU (pt. BCR), BLRE ROBU (pt. Libra Bank) şi BRDE ROBU (pt. BRD).
De asemenea, abonaţii Romtelecom pot face donaţii la următoarele numere de telefon:
0900.900.000 pentru o donaţie de 10 euro/apel;
0900.900.002 pentru o donaţie de 3 euro/apel.
Pentru mai multe detalii, Bogdan poate fi contactat la numărul de telefon: 0761-63.18.97.
Daruiti si dati mai departe!
Trebuie să mai fie o şansă!
O rochie albă, de prinţesă. Să păşească în biserică alături de iubitul ei şi să-şi jure dragoste veşnică. O petrecere la care ea să fie cea mai frumoasă şi mai specială femeie. La asta visa Alina Donescu cu doar o săptămână înainte de nunta cu Adrian. Dar visul i-a fost spulberat într-o fracţiune de secundă.
Alina are 28 de ani. Anul trecut s-a căsătorit în faţa ofiţerului stării civile cu Adrian Donescu. În vara aceasta urmau să facă şi nunta. “Povestea noastră începe simplu. Ca a multor tineri îndrăgostiţi. Eram, şi încă suntem, doi oameni care se iubesc nebuneşte. Luptam împreună pentru o casă, o familie şi un viitor fericit”, povesteşte Adrian.
“Din păcate, acesta este doar începutul asemănător tuturor. Restul e… altfel”, spune tânărul. Lupta pe care o duc acum el şi Alina, tot împreună, e mult mai crâncenă.
De luni bune, pe Alina o sâcâiau migrenele. Nu le-a dat importanţă. Le-a tratat cu calmante şi a încercat să se odihnească mai mult. Durerile îi reveneau însă fără încetare. Cu doar o săptămână înainte de cununia religioasă şi de petrecerea de nuntă, tânăra a ajuns la urgenţe. “Durerile de cap deveniseră din ce în ce mai puternice, cumplite chiar. Până când n-a mai putut să suporte şi am mers la spital”, îşi aminteşte Adrian. După o serie de investigaţii, Alina a fost trimisă de urgenţă de la Galaţi la Bucureşti. La 24 iunie 2009 a fost internată la secţia de neurochirurgie a Spitalului Bagdasar Arseni. Tomografia făcută de medici a evidenţiat trei tumori pe creierul tinerei. Cea mai mare avea 5 cm. “Din acel moment a urmat pentru noi o neîncetată luptă pentru supravieţuire. Şi, în acelaşi timp, o cursă contracronometru”, spune Adrian Donescu.
Toate planurile şi speranţele de viitor ale celor doi tineri s-au năruit o dată cu diagnosticul enunţat de doctori – Glioblastom – tumoare craniană malignă. Alinei i s-a recomandat o intervenţie chirurgicală, aşa că, la 29 iunie 2009, a fost operată. Medicii au putut interveni doar la tumoarea cea mai mare, din care însă nu au reuşit decât să preleveze câteva probe şi să o extirpe doar parţial. Resturile rămase în creierul fetei erau mult prea aproape de terminaţiile nervoase.
La scurt timp după operaţie, Alina s-a îmbolnăvit grav. O bronhopneumonie a făcut-o să stea 14 zile la Terapie intensivă. Abia la sfârşitul lui iulie a putut fi externată şi a fost trimisă la radioterapie şi chimioterapie.
Cele 25 de şedinţe de radiaţii au fost însă în van. La 1 octombrie, durerile mari de cap au doborât-o din nou pe Alina. “Am mers la Institutul Victor Babeş, de unde am luat rezultatele probelor extrase din tumoare. Diagnosticul iniţial fusese greşit. Nu era vorba despre Glioblastom, ci despre Xantoastrocitom Pleomorf. Cu acest diagnostic am mers din nou la Bagdasar, la medicul care a operat-o iniţial, şi i s-a făcut din nou o tomografie. Constatarea a fost uluitoare pentru noi. Tumoarea revenise la aceleaşi dimensiuni de dinainte de operaţie – avea din nou 5 cm. Culmea ironiei a fost că doctorul respectiv a refuzat să o mai opereze şi ne-a trimis acasă, recomandându-i doar tratament medicamentos”, îşi aminteşte cu tristeţe Adrian.
Tumorile îi afectează acum Alinei vederea, vorbirea şi echilibrul. Medicii din ţară s-au declarat învinşi, iar, în această situaţie, tinerei nu-i mai rămân decât câteva luni de viaţă. “Şi aşa mi-a rămas aşteptarea… Aşteptarea să ce?”, se întreabă retoric Adrian şi nu vrea nici măcar să se gândească la răspuns. Pentru ea, pe care o iubeşte atât, a căutat nopţi în şir cu furie şi disperare o soluţie. “Undeva în lumea asta, cineva trebuie să îi mai dea o şansă”, şi-a spus el. Aşa a ajuns să afle de pe internet despre International Neuroscience Institute din Hanovra. A găsit şi alţi pacienţi din România operaţi cu succes acolo şi a luat legătura cu ei. “Cu ajutorul lui Dan Sântimbreanu, care s-a operat şi el la Hanovra, am reuşit să trimitem documentele medicale ale Alinei la domnul profesor Rudolf Fahlbusch, iar răspunsul primit de la el a fost unul pozitiv”, spune Adi.
Bucuria găsirii unei soluţii a fost umbrită însă în scurt timp de gândul că singuri nu vor reuşi să strângă banii necesari plecării. Intervenţia chirurgicală o va costa pe Alina 40.000 de euro. Până acum, cu ajutorul prietenilor, al cunoscuţilor, dar şi al celor care au auzit povestea ei şi au fost impresionaţi, Alina a reuşit să strângă 16.000 de euro.
Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Alina să-şi reia visele de acolo de unde le-a lăsat, secerată de boală, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile:
CONT LEI: Banca Raiffeisen Bank S, sucursala Galaţi, IBAN: RO55RZBR0000060011956981 titular cont: Donescu Adrian
CONT EURO: Banca Comercială Română, sucursala Galaţi, IBAN: RO59RNCB0141032433000005, titular cont: Donescu Ana.
Pentru mai multe informaţii despre acest caz puteţi suna la numărul de telefon 0765.39.94.82.
Daruiti si dati mai departe!
3 luni de speranţă
(text de Carmen Preotesoiu, foto Bogdan Dinca)
La 15 ani a fost diagnosticată cu leucemie. Dacă în urmă cu câteva luni reuşea să câştige medalii, practicând sportul ei preferat, karate, acum, abia dacă se poate ridica din pat. Ziua de naştere şi-a petrecut-o în spital. Şi-ar fi dorit un tort, cu lumânări colorate înfipte în el. Nu a avut parte. Numai un medicament o costă pe mama sa 300 de euro. Iar transplantul de care are nevoie pentru a se face bine este de 500 de ori mai scump.
Cosmina nu se plânge. Chiar şi atunci când durerile par să-i sfredelească frupul firav, strânge puternic din dinţi şi zâmbeşte încurajator pentru mama sa ce-i stă la căpătâi zi şi noapte. A învăţat de mică să muncească. Să nu întindă mâna, să nu viseze la lucruri pe care nu le poate avea. Reuşea cu talent şi îndârjire să facă la perfecţiune orice întreprindea. Aşa a ajuns să fie premiantă la şcoală şi să facă performaţă în sport, obţinând centura albastră la karate. Ziua de 13 mai a.c. i-a schimbat dintr-o dată viaţa adolescentei de 15 ani. “M-au anunţat de la şcoală că fetei mele i s-a facut rău. Că pur şi simplu a căzut, i s-au înmuiat picioarele. A fost dusă de urgenţă la spital. Diagnosticul, leucemie acută mioblastică M1″, îşi aminteşte mama fetei, Steluţa Neagu, clipele cumplite ale unui început marcat de durere şi de chin. De parcă nu era de ajuns trecutul celor două, mamă şi fiică, greu de îndurat chiar şi pentru cel mai credincios şi mai călit om de pe pământ. “Aveam o viaţă obişnuită. Nu cine ştie ce. Muncă multă. De dimineaţă până seara. Dar eram fericiţi că avem ce pune pe masă. Că suntem o familie. Că suntem sănătoşi. Reuşiserăm să ne încropim o mică afacere. Duceam cerealele cultivate de noi în alt judeţ şi ne întorceam cu cartofi pe care îi vindeam în piaţă. Aşa am reuşit să ne ridicăm o căsuţă. ARO-ul, primit moştenire de la tatăl meu ne-a slujit credincios, până într-o noapte, când s-a întâmplat o nenorocire. O fată bolnavă, cu oareşce probleme la cap, din satul vecin, s-a aruncat în faţa maşinii. A murit pe loc. Soţul meu era în dreapta şoferului. Dormea. Când s-a trezit brusc şi a văzut nenorocirea a făcut un şoc şi de-atunci nu mai e de recunoscut”, povesteşte femeia printre lacrimile ce-i inundă faţa.
IZGONITE DIN CASĂ
Pe-atunci, niciuna dintre ele nu ar fi crezut că în curând o să ajungă în stradă, doar cu câteva lucruri la ele. Pentru bărbatul său însă, parcă nimic din trecut nu mai conta. Nici munca soţiei lui, dusă până la epuizare, nici chipul blând şi speriat al fiicei lui de 15 ani. Le-a izgonit din casă, a intentat proces de divorţ şi a vândut maşinile cu care reuşeau să ţină afacerea. “Nu ştiam încotro să o luăm. Nu ne susţinea nimeni, nici măcar socrii mei care văzuseră vreme de 17 ani, cât timp am fost căsătorită cu fiul lor, cât făcusem pentru familie. M-am angajat ca vânzătoare. Am închiriat o cameră în Mizil. Toată iarna am stat pe frig. Fără gaze. Nu ne descurcam deloc. A trebuit să mergem în satul natal, la mama, în casa bătrânească din Boldeşti, Prahova”. Vorbele mamei capătă nuanţe triste. De învinovăţire. “Dacă fata mea s-a îmbolnăvit din cauza mea? Din cauza condiţiilor precare în care am trăit?”. Tot pentru a putea să-şi ia cu chirie măcar o cameră, mama a hotărât, susţinută de Cosmina, să plece în străinătate. După trei săptămâni, telefonul directoarei şcolii unde învăţa fiica sa o anunţa să se întoarcă acasă de urgenţă.
A TREIA CURĂ DE CITOSTATICE
Pe patul de spital, Cosmina pare o mână de om. Cele două cure de citostatice i-au slăbit organismul şi au făcut să-i dispară de pe cap părul des şi ondulat. “Acum, urmează o a treia cură. Este mai puternică, cantitatea care i se va administa este dublă. Directoarea şcolii unde învaţă fata mea a cerut ajutorul clinicilor din Italia şi din Spania. Suma de care avem nevoie este exorbitantă: 150.000 de euro. Am strâns d-abia doar 10.000 de euro”, spune mama cu vocea tremurândă. În spital, Cosmina a făcut şi un abces cerebral din cauza unei sinuzite maxilare cu osteoliză severă de bază de craniu. A fost operată. Candidoza şi aspergiloza cu care s-a pricopsit au pus-o pe mamă să scoată din buzunar 300 de euro, doar pentru un medicament. În lipsa transplantului de măduvă osoasă, medicii i-au mai dat fetei doar trei luni de viaţă. “Ţigările fumate în week-end, banii cheltuiţi când ieşiţi la o bere, trusa de machiaj nouă, la ofertă. Astea o pot salva. De câte ori n-aţi aruncat «mărunţişul» pe un billet la Loterie? Donaţi din puţinul vostru în contul Cosminei. E ca şi cum aţi cumpăra biletul norocos la loterie. Loteria Vieţii. Câştigul este enorm: viaţa unui copil!” Este un îndemn pentru inimile calde, care vibrează la durerea unei fiice, a unei copile care abia a împlinit 15 ani.
Donaţii
Pentru cei care vor să o ajute pe Cosmina să ajungă în străinătate pentru transplant, pe numele mamei sale, Steluţa Neagu, la Raiffeisen Bank, sucursala Mizil, s-a deschis următorul cont:
în LEI: RO97RZBR0000060010052891
în EURO: RO57RZBR0000060012055885
în USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Pentru mai multe detalii, Steluţa Neagu poate fi contactată la numărul de telefon: 0723.914.273
9, 8, 7, 6… Anamaria şi numărătoarea inversă
Anamaria Boca are 9 ani şi a învăţat ce înseamnă cuvântul metastază. Un diagnostic crunt îi mai lasă nouă zile până când cancerul osos va pune stăpânire pe trupuşorul ei. Atunci e programată operaţia salvatoare la clinica AKH din Viena, singura şansă a fetiţei.
E în clasa a III- la Şcoala Generală nr. 6 din Hunedoara. Are un învăţător sufletist şi 28 de colegi care o iubesc. Împreună cu părinţii ei, au început o campanie pentru strângerea celor 30.000 de euro de care e nevoie pentru operaţie. Au încercat să obţină ajutor de la stat. Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate le-a spus că ar putea deconta până la 75% din sumă, dar au nevoie de o hârtie de la clinică, prin care aceştia să certifice că operează pe baza formularului E112. AKH Viena a răspuns că ar fi acceptat să facă asta dacă România ar fi fost o ţară care şi-ar fi achitat până acum la timp obligaţiile contractuale prin E112 faţă de clinică. Se pare că nu e cazul…
Anamaria nu mai are timp să aştepte. Cei implicaţi în campanie au reuşit să strângă pânâ acum doar 12.000 de euro…
Dacă vreţi şi puteţi să ajutaţi, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise pe numele mamei fetiţei, Daniela Zenaida Boca la Banca Transilvania, sucursala Hunedoara:
Cont RON: RO61 BTRL 0630 1201 U109 90XX RON
Cont EURO: RO36 BTRL 0630 4201 U109 90XX EUR
Cod Swift Banca Transilvania BTRLRO21HD1
Şi la BCR, sucursala Deva, conturi deschise tot pe numele mamei:
Cont RON: RO19 RNCB 0160 1122 8164 0001
Cont EURO: RO89 RNCB 0160 1122 8164 0002
Cod Swift BCR, RNCBROBUXXX
P.S. Ştiţi cine s-a mai operat la AKH în Viena? Vă spun eu – Traian Băsescu. El n-a avut nevoie de campanie umanitară. Operaţia i-a fost plătită de fiica lui cea mare. Din vânzări anterioare…
Anunţ imobiliar. Vindem casă. Cumpărăm viaţă
Afecţiunea de care suferă i-a fost descoperită după luni de căutări de medicii dintr-o clinică de cercetare din America. Tratamentul aplicat Ilincăi, o fetiţă de numai 2 ani, a început să dea roade. Cel puţin trei ani trebuie să stea copila în spital. Părinţii îi sunt alături zi de zi. Lipsa banilor însă este un obstacol pe care nu-l pot trece singuri.
Zâmbetul i-a dispărut de pe buze într-o clipită. Iar tremuratul i-a cuprins corpul mic şi firav, ca-ntr-un vârtej. Avea doar 1 an şi 6 luni când picioarele i s-au înmuiat, incapabile să mai facă un pas. Iar din gura ei nu s-au mai auzit cuvinte precum “mama” sau “tata”. Din acea clipă, viaţa familiei Nica din Suceava avea să se transforme într-un coşmar din care nu găseau cale de ieşire. ” În septembrie anul trecut, am fost cu ea la Iaşi. Ni s-a spus că e posibil să aibă encefalită. I-au făcut o sumedenie de teste, au pus-o sub tratament. Am aşteptat trei săptămâni. Nimic nu s-a întâmplat. Din contră, Ilinca se simţea şi mai rău. Prin noiembrie am ajuns şi în Belgia, la Bruxelles. Aveam speranţe mari. Ştiam că în străinătate aparatura este mai performantă, doctorii sunt mai interesaţi de soarta oamenilor, diagnosticele sunt precise. Ne-au spus că are lichid la şolduri. Alt tratament. Alte săptămâni de aşteptare. Starea Ilincăi nu se îmbunătăţea cu nimic”, povesteşte bunica fetiţei, Laurenţa Morcov. Vorbele i se împletesc cu lacrimile ce-i curg şiroaie. Părinţii Ilincăi s-au hotărât să meargă şi la Bucureşti, la Spitalul “Alexandru Obregia”. După două RMN-uri făcute, Ilincăi i s-a pus diagnosticul de ataxie cerebrală. Trei săptămâni a stat bunica cu ea în spital. “Au injectat-o cu cortizon, i-au făcut diverse tratamente, la final ajunsese ca o legumă. Nu mai putea să doarmă, avea tot timpul spasme. Am crezut că o luăm razna. Încotro să mergem, ne întrebam mereu, mai ales că cel mai grav ni se părea că fetiţa noastră nu răspundea la nici un tratament. După luni de zile de alergat prin spitale, nu ştiam care îi era diagnosticul. Dumnezeu însă ne-a trimis cu gândul la ruda pe care o aveam în America. Era o şansă pentru Ilinca, pe care nu trebuia să o ratăm”, rememorează bunica întâmplările prin care au trecut.
Disperaţi, după ce au vândut bijuteriile şi bunurile agonisite de-o viaţă, s-au urcat în avion, au traversat oceanul şi au ajuns în locul în care “ne puseserăm toate speranţele”. Într-o clinică de cercetare din Washington. Acolo, bunica, împreună cu părinţii fetiţei au aflat că Ilinca suferea de fapt de sindromul Opsoclonus myoclonus, o boală neurologică, extrem de rară, care afectează unul din 10 milioane de oameni. Institutul de cercetare a inclus-o pe Ilinca în programul de tratament, un proces costisitor, care se ridică la aproximativ 400.000 de dolari. Spitalul s-a angajat să suporte toate cheltuielile. “Fiind o boală rară, ei au acceptat să o aibă sub supraveghere, tocmai pentru că vor să facă cercetări pe ea. De-îndată ce a început tratamentul, Ilinca a dat semne că ar fi mai bine”, povesteşte bunica fetiţei. Părinţii Ilincăi au fost nevoiţi să renunţe la locurile lor de muncă din România şi, de şase luni, locuiesc în SUA. Fetiţa trebuie supravegheată 24 de ore din 24. Părinţii însă nu au nici un venit. Viza cu care soţii Nica au intrat în SUA nu le permite să lucreze nici măcar cu jumătate de normă. “Dacă ar obţine un permis de lucru, ar lucra orice, ar tăia iarba, ar face curat, ar spăla veceurile, orice, numai să poată sta cu copila la tratament”, se tânguie bunica.
Familia Nica locuieşte în statul Maryland, însă Ilinca urmează tratamentul, de trei ori pe săptămână, în Washington. “Transportul, cazarea, mâncarea, totul costă foarte mult, iar în lipsa vreunui venit e foarte greu să reziste”, povesteşte Laurenţa Morcov. “Nu suntem oameni puturoşi. Am lucrat 15 ani în Israel, am strâns bani, ne-am făcut o casă foarte frumoasă în Suceava. Are 400 de metri pătraţi, curte imensă. Este dotată cu tot ce îi trebuie. Ne dorim foarte mult să o vindem. Aşa aş fi împăcată că am făcut tot ce era necesar pentru a o salva pe Ilinca, singura mea nepoată. Trei ani este numărul minim pe care Ilinca trebuie să-i stea în America pentru a merge la clinică. Avem nevoie de ajutor. Dacă omul care ar vrea să cumpere casa este de bună-credinţă, o poate plăti şi în rate. Banii luaţi i-aş trimite în America. Ar fi bucuria şi mulţumirea supremă pentru mine. Să ştiu că nu am stat cu mâinile în sân şi că atunci când familia mea a avut nevoie de mine, am făcut tot ce am putut.” Laurenţa Morcov a vândut până acum tot ce a avut. A mai rămas doar cu o casă. “Casa este mare, poate fi transformată în grădiniţă pentru copii, sediu de firmă, orice. Am încercat prin agenţii imobiliare, dar nu am reuşit să facem nimic. Am auzit că se poate organiza şi o tombolă pentru vânzarea casei. Apelez la companiile de telefonie fixă şi mobilă, la orice ne poate ajuta”, îşi spune păsul femeia. Gândul bunicii se îndreaptă către românii din Statele Unite, dar şi către toţi oamenii cu suflet deschis, care pot sări în ajutorul familiei ei. Împreună ar putea să salveze o viaţă.
“Orice mână întinsă către noi înseamnă enorm şi orice zi în care Ilinca merge la tratament este un pas către recuperarea ei. Un loc de muncă, un sfat, orice ne este de folos”, spune cu vocea sugrumată de lacrimi Laurenţa Morcov.
Pentru cei care vor să ajute familia Nica, la Bancpost Suceava, pe numele bunicii, Laurenţa Morcov, s-a deschis următorul cont în lei:
Cod IBAN RO13BPOS34006476802RON01.
Pentru mai multe informaţii, puteţi suna la numărul de telefon: 0743.066.515.
Daruiti si dati mai departe!
Fara alte comentarii
Nu-ti cerem mai mult decat poti darui…
Florentina. Poti sa renunti la ceva pentru ea?
Nu-mi pot sterge din minte zambetul Florentinei… Acum o luna am vazut-o zambind usurata. Usurata de chinul prin care trecuse luni de zile in care cumplite dureri de cap n-o lasau nici macar sa doarma.
Cu ajutorul vostru si al medicilor din Turcia, Florentina poate zambi.
Nu-mi pot sterge din minte nici zambetul Cameliei, mama Florentinei. Pentru care, fiecare izbanda in lupta pe care o poarta cu boala fiicei ei de 8 ani incoace e un miracol. Camelia e o adevarata eroina.
Ii spuneam ca Florentina e protejata de o armata de ingeri. Mi-a raspuns – “Si de una de oameni”…
Florentina mai are un hop de trecut. Spera ca ultimul. Pe 8 septembrie trebuie sa plece din nou in Turcia, la control si tratament. Totul costa 5.000 de euro plus transportul. Biletele de avion sunt deja cumparate, iar din banii necesari s-au strans 3.000 de euro. Camelia a vrut sa-i dea domnului care i-a imprumutat cei 11.ooo de euro pentru prima plecare. Tanarul – pentru ca e vorba despre un tanar – a refuzat. I-a spus ca nu vrea banii pana nu se rezolva problemele Florentinei.
Asa ca mai e nevoie de 2.000 de euro. Pentru familia Dima – tata, mama, si doi copii – care insumeaza venituri de 800 de lei pe luna, e o avere. Pentru multi dintre noi este la fel… Si totusi… Putem renunta la ceva maine pentru Florentina? La o revista pe care o asteptam? La un CD nou? La un pachet de tigari? La o sticla de suc? La un sandwich?
Nu-i greu. Si nu! NU E PUTIN! Pentru Florentina oricat de putin conteaza. Putinul meu cu putinul vostru se poate face mult. Stiti asta. Am mai reusit impreuna si alta data.
Daca vreti si puteti ajuta, daruiti putinul ala. Conturile Florentinei sunt deschise la BCR, Sucursala Tulcea, pe numele Dima Camelia:
Cont RON: RO 03 RNCB 02560 4325 757 0001
Cont EURO: RO 46 RNCB 02560 4325 757 0003
Cont USD: RO 62 RNCB 02560 4325 757 0006
Cod SWIFT: RNCBROBU
Puteti citi intreaga poveste a Florentinei aici.
Apărarea drepturilor omului de lângă tine
Astăzi, luni 17 august, la ora 18:00, în faţa Muzeului Antipa – vizavi de Guvernul României – va avea loc o demonstraţie pentru viaţă. Pentru viaţa bolnavilor anonimi cărora un sistem denumit cinic “de sănătate” şi alcătuit strâmb le refuză şansa la viaţă.
(foto)
Mitingul, autorizat de Primăria Capitalei, este organizat de asociaţia “Salvează vieţi”
Eu voi fi acolo. Voi?
Alexandra a plecat să se joace cu îngerii
Ăsta e mesajul pe care l-am primit acum câteva ore la ultima postare despre Alexandra Udriste. Am crezut că cineva se ține de glume proaste…
În puterea nopții, l-am sunat pe Gabriel, tatăl Alexandrei. Mi-a confirmat vestea. Era gâtuit de durere… Alexandra s-a stins ieri, în Franța.
Odihnește-te în pace, suflet chinuit…
Spuneți o rugăciune pentru Alina și Gabriel Udriște. Au nevoie de ea acum mai mult ca oricând…
bec in biznis
HONEEEY, I’M HOOOOME! 
Iată-mă-s înapoi!
Văd că s-au întâmplat multe de când am plecat…
Aşadar, să recapitulăm:
Alex a reuşit să strângă 110.144 de euro şi a plecat în Franţa. Mai are încă nevoie de ajutorul nostru. Mai sunt de strâns încă 55.000 de euro. Dacă puteţi să ajutaţi:
Puteţi dona 2 Euro prin trimiterea unui SMS la numarul 858, valabil în reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote (nu se percepe TVA). În mesaj nu trebuie să scrieţi nimic. După ce îl veţi trimite, veţi primi un mesaj de mulţumire. Numărul de sms e valabil din 10 august până pe 10 septembrie 2009.
Teledon la Romtelecom:
0900 900 162 pentru 2 euro/apel
0900 900 165 pentru 5 euro/apel
0900 900 160 pentru 10 euro/apel
Banca Transilvania – Sucursala Cluj Napoca
RON: RO 36 BTRL 0670 1201 T187 87XX
EURO: RO 11 BTRL 0670 4201 T187 87XX
USD: RO 60 BTRL 0670 2201 T187 87XX
Codul SWIFT: BTRL RO 22
Titular: Brisc Claudiu Marius
ING Bank N.V. Amsterdam Sucursala Bucureşti – Agenţia Mărăşti
RON: RO 31 INGB 0000 9999 0019 3771
EURO: RO 85 INGB 0000 9999 0155 2157
USD: RO 46 INGB 0000 9999 0155 2471
Codul SWIFT: INGBROBU
Titular: Brisc Claudiu Marius
******************************************************************
- 
Florentina a revenit din Turcia şi se simte bine. Nu mai are dureri de cap. M-am întâlnit cu ea în Bucureşti, când a venit la control la Fundeni. E schimbată… Zâmbeşte…
Florentina va trebui să mai ajungă în Turcia încă o dată, la control, pe 8 septembrie. Pentru asta, mai are nevoie de 5.000 de euro. Dacă puteţi să ajutaţi:
Banca: BCR, sucursala Tulcea:
Cont RON: RO 03 RNCB 02560 4325 757 0001
Cont EURO: RO 46 RNCB 02560 4325 757 0003
Cont USD: RO 62 RNCB 02560 4325 757 0006
Cod SWIFT: RNCBROBU
Titular: Dima Camelia
******************************************************************
- Campania pentru Maria s-a încheiat. Cu ajutorul vostru s-au strâns 138.206 euro pentru micuţa bolnavă de tirozinemie. Iar EuropaFM a obţinut promisiuni ferme de la Ministerul Sănătăţii că medicamentul de care are nevoie Maria va fi inclus pe lista celor gratuite.
Vă mulţumesc şi eu. Pentru că pe praful ăsta mai găsiţi în voi resurse de dărnicie.
Un pic de pauză. Nu de voie. De nevoie.
De azi intru într-un pic de pauză. Fără acces la internet. Probleme administrative…
Oamenii care au nevoie de ajutor, însă, nu pot lua pauză. Pentru ei, timpul e cel mai mare duşman. Aşa că, vă rog, citiţi-le în continuare poveştile la Isabela. Şi, dacă puteţi, daţi o mână de ajutor.
Ne revedem în trei săptămâni.
