Noemi a implinit un an saptamana trecuta. Fetita sufera de hernie inghinala si trebuie operata la Cluj. N-are nevoie de o avere. Doar de 4.000 de LEI! Parintii lui Noemi nu se mai descurca cu cheltuielile si drumurile la spitalul din Cluj. Au nevoie de ajutorul nostru.
Daca puteti si vreti sa o ajutati pe Noemi sa-si inceapa viata sanatoasa, faceti o donatie, cat de mica, in contul deschis pe numele tatalui ei:
Titular: Albert Fazakas
Cod IBAN: RO25RZBR0000060003262053
BANCA: Raiffesen Bank, sucursala Deva
Preluat de la Arhi, Denisa si Visurat.
Daruiti si dati mai departe!
Andreea Mihaela este din comuna Săgeata, judeţul Buzău. Are doar 1 an şi 4 luni. Nu se joacă cu păpuşi şi nu construieşte castele de nisip în parc. Stă întinsă pe un pat de spital, cu patru tuburi care îi ies din abdomen şi îi zâmbeşte mamei. Anişoara abia îşi stăpâneşte lacrimile. Dar, pentru copila ei, trebuie să fie tare.
La începutul lunii octombrie, Andreea a început să se simtă rău. Din fetiţa care nu stătea locului o clipă s-a transformat într-un copil din ce în ce mai apatic. Nu mai avea energie, ar fi zăcut toată ziua în pat. În momentul în care a început să facă febră, părinţii au chemat salvarea. “Am ajuns de urgenţă la Spitalul Judeţean Buzău. Am stat 11 zile internată cu ea la pediatrie şi a plecat acasă cu diagnosticul ameliorat/vindecat şi cu tratament pentru anemie”, povesteşte mama. La trei săptămâni după internare, părinţii au dus-o pentru tratament la policlinica cu plată din oraş. Medicii de acolo au cerut un set nou de analize, iar rezultatele acestora au scos la iveală diagnosticul: leucemie limfoblastică acută – linie Mielo. Şocul i-a făcut să nu mai stea pe gânduri şi să plece cu fetiţa de urgenţă la Bucureşti, unde au internat-o la spitalul Fundeni. Andreea a răspuns bine la chimioterapie. După a şasea cură, celulele canceroase periferice dispăruseră, ceea ce, pentru diagnosticul ei – o formă rară şi foarte agresivă de leucemie – era un semn foarte bun.
COMPLICAŢIILE
În timpul tratamentului, Andreea a făcut o necroză. La un moment dat, mama a observat că micuţa nu mai stătea în fund, ceea ce a pus-o pe gânduri. Le-a spus medicilor că ea crede că e o problemă, chiar dacă nu se vedea nimic la exterior. “Se uitau la mine şi-mi ziceau «Văzând şi făcând!» şi să-mi leg gura. Copilul meu suferea îngrozitor şi nu puteam pleca de lângă ea. În 24 de ore nu mergeam decât o singură dată la toaletă…”, îşi aminteşte ea. În momentul în care necroza a ieşit la suprafaţă, fetiţa a fost trimisă la Spitalul de copii “Grigore Alexandrescu”. Acolo a primit tratament cu două substanţe cu aplicare locală.
A fost trimisă înapoi la Fundeni, dar s-a întors după numai o zi cu necroza mărită, cu abdomenul umflat şi cu dureri cumplite. “I s-au făcut din nou toate analizele şi investigaţiile… Am avut norocul să nimerim pe mâna unor medicii care, pe lângă faptul că o tratează aşa cum trebuie, sunt şi oameni adevăraţi. Pentru că noi n-am avut parte de umanitate pe unde am fost… Cei de la «Grigore Alexandrescu» comunică cu noi şi ne spun la fiecare oră care e starea ei, cum se simte, cum evoluează. Noi nu prea mai avem voie să o vedem, pentru că e în izolare, starea ei fiind foarte proastă acum”, spune mama. În ultima săptămână, Andreea a fost supusă la trei intervenţii chirurgicale. Complicaţiile apărute pe fondul leucemiei i-au făcut pe unii dintre medicii români să fie rezervaţi. Singura care dă peste cap toate prognosticurile este Andreea, care, deşi i s-a acordat numai o şansă la un milion să iasă cu bine din sala de operaţie, ea a ieşit vorbind, strigând “mami, mami!”.
“Prima intervenţie chirurgicală s-a făcut, pentru că nu se mai ştia exact ce se întâmplă în abdomenul Andreei. Se umflase foarte mult şi avea diametrul de 59 cm. Când au deschis-o au descoperit aproape 3 litri de puroi şi peritonită”, spune Anişoara. Acum, necroza a început să se vindece la suprafaţă şi medicii încep să devină mai optimişti. “Copilul meu are însă patru furtunuri de drenaj care îi ies din abdomen, are anus contra naturii… Dar are o voinţă de a trăi absolut incredibilă. E puternică şi, pentru că o văd aşa, sunt în stare să merg pentru ea până în pânzele albe”, declară cu siguranţă mama.
O SOLUŢIE DIN AFARĂ
Pentru că medicii le-au recomandat să caute o soluţie pentru stabilizarea Andreei în străinătate, părinţii au luat legătura cu clinica de la Szeget, din Ungaria. “Acolo va trebui să avem în jur de 20.000 euro, din care 8.000 ne costă doar investigaţiile. Restul este pentru tratamentul care o va pune pe picioare din nou, pentru a putea începe lupta cu leucemia. Dacă acest tratament ar fi fost disponibil la «Grigore Alexandrescu» n-aş fi plecat pentru nimic în lume de aici. Pentru că aici am găsit oameni adevăraţi, medici cu pasiune pentru meseria lor. Ei m-au încurajat tot timpul, mi-au spus să nu-mi pierd speranţa şi să fac tot ce se poate pentru fetiţa mea, pentru că ea vrea să trăiască”, spune mama micuţei.
AJUTOR
Dacă vreţi să o ajutaţi pe Andreea să lupte cu boala care o macină, faceţi o donaţie cât de mică în contul deschis la Raiffeisen Bank, sucursala Orizont, Buzău, pe numele mamei, Anişoara Măncilă:
COD IBAN – R030RZBR0000060011797090
“De altceva decât de bănuţii pentru plecare nu mai are nevoie Andreea. Dar să ştiţi că o vorbă bună şi o rugăciune fac minuni uneori. Când le primeşti, parcă simţi că ţi se mai încarcă bateriile… În orele în care aştept în faţa sălii de operaţii e minunat să ai pe cineva care să te încurajeze…”, spune mama. Dacă vreţi să o încurajaţi, o puteţi contacta la numărul de telefon 0730.043.527.
Daruiti si dati mai departe!
(text de Carmen Preotesoiu)
A jucat rugby, baschet, iar singura operaţie pe care a avut-o a fost cea de apendicită. Ani la rând şi-a adunat toată energia pentru a munci, pentru a-şi clădi o carieră frumoasă. Acum visează la plimbări prin parc în care să poată privi liniştit lumea şi natura. Visează la o familie. La un copil. La linişte. Visează să poată trăi.
“Ca oricare tânăr de vârsta mea, până acum câteva luni nu mă gândisem niciodată la moarte. Cel puţin nu la a mea. Mă numesc Bogdan Curelea, am doar 28 de ani şi simt că mai am atât de multe de făcut pe acest pământ. Mă simt pierdut printre diagnostice fatale şi mi-e teamă de ziua fatidică, acea zi în care voi fi pe masa de operaţie, neavând certitudinea că o să mă mai trezesc vreodată.” Aşa îşi începe Bogdan povestea. Trist. Cu emoţii şi cu temeri. Acum, de când a aflat că boala nu mai poate fi ţinută în frâu, Bogdan numără timpul în clipe de speranţă, în oameni care îi întind mâna, sprijinindu-l, în mii de euro pe care trebuie să-i scoată din piatră seacă pentru a putea să se salveze.
PRIMELE SEMNE
Într-o seară a simţit că mâna dreaptă îi este năpădită de furnicături. După câteva minute, mâna îi înţepenise. Nu o mai putea mişca. La fel s-a întâmplat şi cu piciorul drept. Paralizat complet. Medicii au căutat îndelung diagnosticul corect. După săptămâni întregi de plimbat prin spitale, după ce părerile au fost împărţite, ba că ar avea hernie de disc, RMN-ul şi tomograful au arătat că în creierul tânărului se cuibărise un cavernom, un fel de ghem de vase de sânge care produc pareze. “Manifestarea clinică a acestei malformaţii rare sunt crizele epileptice, hemoragia internă, cefaleele. În trecut, persoanele care sufereau de această boală nu aveau şanse mari de supravieţuire. Cavernomul se dezvoltă în apropierea centrilor nervoşi ai creierului, iar intervenţia chirurgicală este foarte dificilă”, explică Bogdan care sunt demonii bolii. În 2006 a simţit pentru prima dată atacul dur al bolii. “Eram în maşină. Am simţit în picior dureri cumplite. Am aflat ulterior că în creier se produsese o sângerare. Mi-am pierdut cunoştinţa şi controlul membrelor de pe partea dreaptă. Tot atunci s-au declanşat aşa-numitele crize Jacksoniene, care sunt un fel de spasme ale muşchilor de la mâna şi piciorul drepte. Cinci, şase zile m-am chinuit îngrozitor. Medicii mi-au spus că totuşi sunt un norocos, pentru că sângerarea a fost minimă”, îşi aminteşte tânărul momentul în care a avut prima confruntare cu cavernomul. Au trecut de atunci trei ani. Bogdan a cunoscut oameni care suferă de aceeaşi boală ca şi el, dar care trăiesc nestingheriţi de ani întregi. Şi-a spus atunci când a simţit că trupul i se înzdrăveneşte că şi el se află printre cei binecuvântaţi de Dumnezeu cu o boală în stare latentă.
NUMAI PESTE HOTARE
Nu a fost aşa. Bogdan are nevoie urgentă de operaţie în străinătate. Riscurile unei astfel de intervenţii pe creier în România sunt enorme. “Când un neurochirurg mi-a spus că trebuie operat cavernomul, am acceptat imediat. Numai că medicul, cu renume la nivel naţional, a omis să-mi spună care sunt şansele de reuşită ale acestei intervenţii. Printr-o conjunctură benefică pentru mine, pentru că ar suna bizar să-i spun fericită în situaţia în care mă aflu, un alt medic, de aceeaşi specializare ca şi cel care îmi recomandase intervenţia pe creier, mi-a spus că efectuarea unei astfel de operaţii în România reprezintă un risc de peste 70%. Ce înseamnă riscul? Să mor sau să rămân paralizat pe partea dreaptă! «La tine, acest cavernom este în profunzime, de aceea operaţia ar putea fi făcută cu succes numai la o clinică din străinătate care are aparatură necesară monitorizării nervilor în timpul intervenţiei», acestea au fost cuvintele medicului, care pot spune că în acel moment mi-a salvat viaţa”, povesteşte Bogdan.
STRIGĂT DE AJUTOR
Şansa ca tânărul de 28 de ani să se vindece este plecarea lui la o clinică din Germania. Speranţa i-a fost întărită de vorbele încrezătoare ale celor care s-au întors de acolo vindecaţi. Îi trebuie însă peste 60.000 de euro. “Am nevoie de ajutorul vostru să trăiesc. Fac un apel la sufletele oamenilor. Orice ajutor, oricât de mic, îmi poate fi de folos. Niciodată în viaţă nu m-am gândit că voi fi pus în situaţia de a cere celor din jurul meu milă. Milă şi bani. Pentru că asta fac. Dar iată că boala înfrânge tot în calea ei: orgolii, vieţi… Mă va înfrânge şi pe mine. Şi îmi doresc atât de mult să trăiesc!”
“Cavernom fronto-parietal multora dintre voi nu vă spune nimic, dar pentru mine reprezintă sabia de deasupra capului. Şi, precum spune o vorbă din popor, Dumnezeu nu ne închide o uşă fără a ne deschide o fereastră. Fereastra mea este faptul că pot face această operaţie, dar costurile mărite îmi ridică alte piedici. Pentru asta am nevoie de ajutor, de ajutor din partea semenilor mei” Bogdan Curelea
Apel către oameni cu suflet bun
Bogdan are doar 6.000 de euro. Pentru cei care vor să-l ajute, pe numele lui, Curelea Bogdan Alin, s-au deschis în Craiova, următoarele conturi:
BCR – în lei: O27 RNCB 0778 0763 1382 0001;
- în euro: RO97 RNCB 0778 0763 1382 0002.
Libra Bank – în lei: RO82 BREL 0002 0003 2269 0100;
- în euro: RO98 BREL 0002 0003 2269 0200;
- în dolari: RO17 BREL 0002 0003 2269 0300.
BRD: – în lei: RO74 BRDE 170S V566 0118 1700;
- în euro: RO58 BRDE 170S V566 0150 1700.
CODURI SWIFT: RNCB ROBU (pt. BCR), BLRE ROBU (pt. Libra Bank) şi BRDE ROBU (pt. BRD).
De asemenea, abonaţii Romtelecom pot face donaţii la următoarele numere de telefon:
0900.900.000 pentru o donaţie de 10 euro/apel;
0900.900.002 pentru o donaţie de 3 euro/apel.
Pentru mai multe detalii, Bogdan poate fi contactat la numărul de telefon: 0761-63.18.97.
Daruiti si dati mai departe!
O rochie albă, de prinţesă. Să păşească în biserică alături de iubitul ei şi să-şi jure dragoste veşnică. O petrecere la care ea să fie cea mai frumoasă şi mai specială femeie. La asta visa Alina Donescu cu doar o săptămână înainte de nunta cu Adrian. Dar visul i-a fost spulberat într-o fracţiune de secundă.
Alina are 28 de ani. Anul trecut s-a căsătorit în faţa ofiţerului stării civile cu Adrian Donescu. În vara aceasta urmau să facă şi nunta. “Povestea noastră începe simplu. Ca a multor tineri îndrăgostiţi. Eram, şi încă suntem, doi oameni care se iubesc nebuneşte. Luptam împreună pentru o casă, o familie şi un viitor fericit”, povesteşte Adrian.
“Din păcate, acesta este doar începutul asemănător tuturor. Restul e… altfel”, spune tânărul. Lupta pe care o duc acum el şi Alina, tot împreună, e mult mai crâncenă.
De luni bune, pe Alina o sâcâiau migrenele. Nu le-a dat importanţă. Le-a tratat cu calmante şi a încercat să se odihnească mai mult. Durerile îi reveneau însă fără încetare. Cu doar o săptămână înainte de cununia religioasă şi de petrecerea de nuntă, tânăra a ajuns la urgenţe. “Durerile de cap deveniseră din ce în ce mai puternice, cumplite chiar. Până când n-a mai putut să suporte şi am mers la spital”, îşi aminteşte Adrian. După o serie de investigaţii, Alina a fost trimisă de urgenţă de la Galaţi la Bucureşti. La 24 iunie 2009 a fost internată la secţia de neurochirurgie a Spitalului Bagdasar Arseni. Tomografia făcută de medici a evidenţiat trei tumori pe creierul tinerei. Cea mai mare avea 5 cm. “Din acel moment a urmat pentru noi o neîncetată luptă pentru supravieţuire. Şi, în acelaşi timp, o cursă contracronometru”, spune Adrian Donescu.
Toate planurile şi speranţele de viitor ale celor doi tineri s-au năruit o dată cu diagnosticul enunţat de doctori – Glioblastom – tumoare craniană malignă. Alinei i s-a recomandat o intervenţie chirurgicală, aşa că, la 29 iunie 2009, a fost operată. Medicii au putut interveni doar la tumoarea cea mai mare, din care însă nu au reuşit decât să preleveze câteva probe şi să o extirpe doar parţial. Resturile rămase în creierul fetei erau mult prea aproape de terminaţiile nervoase.
La scurt timp după operaţie, Alina s-a îmbolnăvit grav. O bronhopneumonie a făcut-o să stea 14 zile la Terapie intensivă. Abia la sfârşitul lui iulie a putut fi externată şi a fost trimisă la radioterapie şi chimioterapie.
Cele 25 de şedinţe de radiaţii au fost însă în van. La 1 octombrie, durerile mari de cap au doborât-o din nou pe Alina. “Am mers la Institutul Victor Babeş, de unde am luat rezultatele probelor extrase din tumoare. Diagnosticul iniţial fusese greşit. Nu era vorba despre Glioblastom, ci despre Xantoastrocitom Pleomorf. Cu acest diagnostic am mers din nou la Bagdasar, la medicul care a operat-o iniţial, şi i s-a făcut din nou o tomografie. Constatarea a fost uluitoare pentru noi. Tumoarea revenise la aceleaşi dimensiuni de dinainte de operaţie – avea din nou 5 cm. Culmea ironiei a fost că doctorul respectiv a refuzat să o mai opereze şi ne-a trimis acasă, recomandându-i doar tratament medicamentos”, îşi aminteşte cu tristeţe Adrian.
Tumorile îi afectează acum Alinei vederea, vorbirea şi echilibrul. Medicii din ţară s-au declarat învinşi, iar, în această situaţie, tinerei nu-i mai rămân decât câteva luni de viaţă. “Şi aşa mi-a rămas aşteptarea… Aşteptarea să ce?”, se întreabă retoric Adrian şi nu vrea nici măcar să se gândească la răspuns. Pentru ea, pe care o iubeşte atât, a căutat nopţi în şir cu furie şi disperare o soluţie. “Undeva în lumea asta, cineva trebuie să îi mai dea o şansă”, şi-a spus el. Aşa a ajuns să afle de pe internet despre International Neuroscience Institute din Hanovra. A găsit şi alţi pacienţi din România operaţi cu succes acolo şi a luat legătura cu ei. “Cu ajutorul lui Dan Sântimbreanu, care s-a operat şi el la Hanovra, am reuşit să trimitem documentele medicale ale Alinei la domnul profesor Rudolf Fahlbusch, iar răspunsul primit de la el a fost unul pozitiv”, spune Adi.
Bucuria găsirii unei soluţii a fost umbrită însă în scurt timp de gândul că singuri nu vor reuşi să strângă banii necesari plecării. Intervenţia chirurgicală o va costa pe Alina 40.000 de euro. Până acum, cu ajutorul prietenilor, al cunoscuţilor, dar şi al celor care au auzit povestea ei şi au fost impresionaţi, Alina a reuşit să strângă 16.000 de euro.
Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Alina să-şi reia visele de acolo de unde le-a lăsat, secerată de boală, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile:
CONT LEI: Banca Raiffeisen Bank S, sucursala Galaţi, IBAN: RO55RZBR0000060011956981 titular cont: Donescu Adrian
CONT EURO: Banca Comercială Română, sucursala Galaţi, IBAN: RO59RNCB0141032433000005, titular cont: Donescu Ana.
Pentru mai multe informaţii despre acest caz puteţi suna la numărul de telefon 0765.39.94.82.
Daruiti si dati mai departe!
(text de Carmen Preotesoiu, foto Bogdan Dinca)
La 15 ani a fost diagnosticată cu leucemie. Dacă în urmă cu câteva luni reuşea să câştige medalii, practicând sportul ei preferat, karate, acum, abia dacă se poate ridica din pat. Ziua de naştere şi-a petrecut-o în spital. Şi-ar fi dorit un tort, cu lumânări colorate înfipte în el. Nu a avut parte. Numai un medicament o costă pe mama sa 300 de euro. Iar transplantul de care are nevoie pentru a se face bine este de 500 de ori mai scump.
Cosmina nu se plânge. Chiar şi atunci când durerile par să-i sfredelească frupul firav, strânge puternic din dinţi şi zâmbeşte încurajator pentru mama sa ce-i stă la căpătâi zi şi noapte. A învăţat de mică să muncească. Să nu întindă mâna, să nu viseze la lucruri pe care nu le poate avea. Reuşea cu talent şi îndârjire să facă la perfecţiune orice întreprindea. Aşa a ajuns să fie premiantă la şcoală şi să facă performaţă în sport, obţinând centura albastră la karate. Ziua de 13 mai a.c. i-a schimbat dintr-o dată viaţa adolescentei de 15 ani. “M-au anunţat de la şcoală că fetei mele i s-a facut rău. Că pur şi simplu a căzut, i s-au înmuiat picioarele. A fost dusă de urgenţă la spital. Diagnosticul, leucemie acută mioblastică M1″, îşi aminteşte mama fetei, Steluţa Neagu, clipele cumplite ale unui început marcat de durere şi de chin. De parcă nu era de ajuns trecutul celor două, mamă şi fiică, greu de îndurat chiar şi pentru cel mai credincios şi mai călit om de pe pământ. “Aveam o viaţă obişnuită. Nu cine ştie ce. Muncă multă. De dimineaţă până seara. Dar eram fericiţi că avem ce pune pe masă. Că suntem o familie. Că suntem sănătoşi. Reuşiserăm să ne încropim o mică afacere. Duceam cerealele cultivate de noi în alt judeţ şi ne întorceam cu cartofi pe care îi vindeam în piaţă. Aşa am reuşit să ne ridicăm o căsuţă. ARO-ul, primit moştenire de la tatăl meu ne-a slujit credincios, până într-o noapte, când s-a întâmplat o nenorocire. O fată bolnavă, cu oareşce probleme la cap, din satul vecin, s-a aruncat în faţa maşinii. A murit pe loc. Soţul meu era în dreapta şoferului. Dormea. Când s-a trezit brusc şi a văzut nenorocirea a făcut un şoc şi de-atunci nu mai e de recunoscut”, povesteşte femeia printre lacrimile ce-i inundă faţa.
IZGONITE DIN CASĂ
Pe-atunci, niciuna dintre ele nu ar fi crezut că în curând o să ajungă în stradă, doar cu câteva lucruri la ele. Pentru bărbatul său însă, parcă nimic din trecut nu mai conta. Nici munca soţiei lui, dusă până la epuizare, nici chipul blând şi speriat al fiicei lui de 15 ani. Le-a izgonit din casă, a intentat proces de divorţ şi a vândut maşinile cu care reuşeau să ţină afacerea. “Nu ştiam încotro să o luăm. Nu ne susţinea nimeni, nici măcar socrii mei care văzuseră vreme de 17 ani, cât timp am fost căsătorită cu fiul lor, cât făcusem pentru familie. M-am angajat ca vânzătoare. Am închiriat o cameră în Mizil. Toată iarna am stat pe frig. Fără gaze. Nu ne descurcam deloc. A trebuit să mergem în satul natal, la mama, în casa bătrânească din Boldeşti, Prahova”. Vorbele mamei capătă nuanţe triste. De învinovăţire. “Dacă fata mea s-a îmbolnăvit din cauza mea? Din cauza condiţiilor precare în care am trăit?”. Tot pentru a putea să-şi ia cu chirie măcar o cameră, mama a hotărât, susţinută de Cosmina, să plece în străinătate. După trei săptămâni, telefonul directoarei şcolii unde învăţa fiica sa o anunţa să se întoarcă acasă de urgenţă.
A TREIA CURĂ DE CITOSTATICE
Pe patul de spital, Cosmina pare o mână de om. Cele două cure de citostatice i-au slăbit organismul şi au făcut să-i dispară de pe cap părul des şi ondulat. “Acum, urmează o a treia cură. Este mai puternică, cantitatea care i se va administa este dublă. Directoarea şcolii unde învaţă fata mea a cerut ajutorul clinicilor din Italia şi din Spania. Suma de care avem nevoie este exorbitantă: 150.000 de euro. Am strâns d-abia doar 10.000 de euro”, spune mama cu vocea tremurândă. În spital, Cosmina a făcut şi un abces cerebral din cauza unei sinuzite maxilare cu osteoliză severă de bază de craniu. A fost operată. Candidoza şi aspergiloza cu care s-a pricopsit au pus-o pe mamă să scoată din buzunar 300 de euro, doar pentru un medicament. În lipsa transplantului de măduvă osoasă, medicii i-au mai dat fetei doar trei luni de viaţă. “Ţigările fumate în week-end, banii cheltuiţi când ieşiţi la o bere, trusa de machiaj nouă, la ofertă. Astea o pot salva. De câte ori n-aţi aruncat «mărunţişul» pe un billet la Loterie? Donaţi din puţinul vostru în contul Cosminei. E ca şi cum aţi cumpăra biletul norocos la loterie. Loteria Vieţii. Câştigul este enorm: viaţa unui copil!” Este un îndemn pentru inimile calde, care vibrează la durerea unei fiice, a unei copile care abia a împlinit 15 ani.
Donaţii
Pentru cei care vor să o ajute pe Cosmina să ajungă în străinătate pentru transplant, pe numele mamei sale, Steluţa Neagu, la Raiffeisen Bank, sucursala Mizil, s-a deschis următorul cont:
în LEI: RO97RZBR0000060010052891
în EURO: RO57RZBR0000060012055885
în USD: RO 71 RZBR 0000 0600 1205 9416
Pentru mai multe detalii, Steluţa Neagu poate fi contactată la numărul de telefon: 0723.914.273
Anamaria Boca are 9 ani şi a învăţat ce înseamnă cuvântul metastază. Un diagnostic crunt îi mai lasă nouă zile până când cancerul osos va pune stăpânire pe trupuşorul ei. Atunci e programată operaţia salvatoare la clinica AKH din Viena, singura şansă a fetiţei.
E în clasa a III- la Şcoala Generală nr. 6 din Hunedoara. Are un învăţător sufletist şi 28 de colegi care o iubesc. Împreună cu părinţii ei, au început o campanie pentru strângerea celor 30.000 de euro de care e nevoie pentru operaţie. Au încercat să obţină ajutor de la stat. Casa Judeţeană de Asigurări de Sănătate le-a spus că ar putea deconta până la 75% din sumă, dar au nevoie de o hârtie de la clinică, prin care aceştia să certifice că operează pe baza formularului E112. AKH Viena a răspuns că ar fi acceptat să facă asta dacă România ar fi fost o ţară care şi-ar fi achitat până acum la timp obligaţiile contractuale prin E112 faţă de clinică. Se pare că nu e cazul…
Anamaria nu mai are timp să aştepte. Cei implicaţi în campanie au reuşit să strângă pânâ acum doar 12.000 de euro…
Dacă vreţi şi puteţi să ajutaţi, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise pe numele mamei fetiţei, Daniela Zenaida Boca la Banca Transilvania, sucursala Hunedoara:
Cont RON: RO61 BTRL 0630 1201 U109 90XX RON
Cont EURO: RO36 BTRL 0630 4201 U109 90XX EUR
Cod Swift Banca Transilvania BTRLRO21HD1
Şi la BCR, sucursala Deva, conturi deschise tot pe numele mamei:
Cont RON: RO19 RNCB 0160 1122 8164 0001
Cont EURO: RO89 RNCB 0160 1122 8164 0002
Cod Swift BCR, RNCBROBUXXX
P.S. Ştiţi cine s-a mai operat la AKH în Viena? Vă spun eu – Traian Băsescu. El n-a avut nevoie de campanie umanitară. Operaţia i-a fost plătită de fiica lui cea mare. Din vânzări anterioare…
Afecţiunea de care suferă i-a fost descoperită după luni de căutări de medicii dintr-o clinică de cercetare din America. Tratamentul aplicat Ilincăi, o fetiţă de numai 2 ani, a început să dea roade. Cel puţin trei ani trebuie să stea copila în spital. Părinţii îi sunt alături zi de zi. Lipsa banilor însă este un obstacol pe care nu-l pot trece singuri.
Zâmbetul i-a dispărut de pe buze într-o clipită. Iar tremuratul i-a cuprins corpul mic şi firav, ca-ntr-un vârtej. Avea doar 1 an şi 6 luni când picioarele i s-au înmuiat, incapabile să mai facă un pas. Iar din gura ei nu s-au mai auzit cuvinte precum “mama” sau “tata”. Din acea clipă, viaţa familiei Nica din Suceava avea să se transforme într-un coşmar din care nu găseau cale de ieşire. ” În septembrie anul trecut, am fost cu ea la Iaşi. Ni s-a spus că e posibil să aibă encefalită. I-au făcut o sumedenie de teste, au pus-o sub tratament. Am aşteptat trei săptămâni. Nimic nu s-a întâmplat. Din contră, Ilinca se simţea şi mai rău. Prin noiembrie am ajuns şi în Belgia, la Bruxelles. Aveam speranţe mari. Ştiam că în străinătate aparatura este mai performantă, doctorii sunt mai interesaţi de soarta oamenilor, diagnosticele sunt precise. Ne-au spus că are lichid la şolduri. Alt tratament. Alte săptămâni de aşteptare. Starea Ilincăi nu se îmbunătăţea cu nimic”, povesteşte bunica fetiţei, Laurenţa Morcov. Vorbele i se împletesc cu lacrimile ce-i curg şiroaie. Părinţii Ilincăi s-au hotărât să meargă şi la Bucureşti, la Spitalul “Alexandru Obregia”. După două RMN-uri făcute, Ilincăi i s-a pus diagnosticul de ataxie cerebrală. Trei săptămâni a stat bunica cu ea în spital. “Au injectat-o cu cortizon, i-au făcut diverse tratamente, la final ajunsese ca o legumă. Nu mai putea să doarmă, avea tot timpul spasme. Am crezut că o luăm razna. Încotro să mergem, ne întrebam mereu, mai ales că cel mai grav ni se părea că fetiţa noastră nu răspundea la nici un tratament. După luni de zile de alergat prin spitale, nu ştiam care îi era diagnosticul. Dumnezeu însă ne-a trimis cu gândul la ruda pe care o aveam în America. Era o şansă pentru Ilinca, pe care nu trebuia să o ratăm”, rememorează bunica întâmplările prin care au trecut.
Disperaţi, după ce au vândut bijuteriile şi bunurile agonisite de-o viaţă, s-au urcat în avion, au traversat oceanul şi au ajuns în locul în care “ne puseserăm toate speranţele”. Într-o clinică de cercetare din Washington. Acolo, bunica, împreună cu părinţii fetiţei au aflat că Ilinca suferea de fapt de sindromul Opsoclonus myoclonus, o boală neurologică, extrem de rară, care afectează unul din 10 milioane de oameni. Institutul de cercetare a inclus-o pe Ilinca în programul de tratament, un proces costisitor, care se ridică la aproximativ 400.000 de dolari. Spitalul s-a angajat să suporte toate cheltuielile. “Fiind o boală rară, ei au acceptat să o aibă sub supraveghere, tocmai pentru că vor să facă cercetări pe ea. De-îndată ce a început tratamentul, Ilinca a dat semne că ar fi mai bine”, povesteşte bunica fetiţei. Părinţii Ilincăi au fost nevoiţi să renunţe la locurile lor de muncă din România şi, de şase luni, locuiesc în SUA. Fetiţa trebuie supravegheată 24 de ore din 24. Părinţii însă nu au nici un venit. Viza cu care soţii Nica au intrat în SUA nu le permite să lucreze nici măcar cu jumătate de normă. “Dacă ar obţine un permis de lucru, ar lucra orice, ar tăia iarba, ar face curat, ar spăla veceurile, orice, numai să poată sta cu copila la tratament”, se tânguie bunica.
Familia Nica locuieşte în statul Maryland, însă Ilinca urmează tratamentul, de trei ori pe săptămână, în Washington. “Transportul, cazarea, mâncarea, totul costă foarte mult, iar în lipsa vreunui venit e foarte greu să reziste”, povesteşte Laurenţa Morcov. “Nu suntem oameni puturoşi. Am lucrat 15 ani în Israel, am strâns bani, ne-am făcut o casă foarte frumoasă în Suceava. Are 400 de metri pătraţi, curte imensă. Este dotată cu tot ce îi trebuie. Ne dorim foarte mult să o vindem. Aşa aş fi împăcată că am făcut tot ce era necesar pentru a o salva pe Ilinca, singura mea nepoată. Trei ani este numărul minim pe care Ilinca trebuie să-i stea în America pentru a merge la clinică. Avem nevoie de ajutor. Dacă omul care ar vrea să cumpere casa este de bună-credinţă, o poate plăti şi în rate. Banii luaţi i-aş trimite în America. Ar fi bucuria şi mulţumirea supremă pentru mine. Să ştiu că nu am stat cu mâinile în sân şi că atunci când familia mea a avut nevoie de mine, am făcut tot ce am putut.” Laurenţa Morcov a vândut până acum tot ce a avut. A mai rămas doar cu o casă. “Casa este mare, poate fi transformată în grădiniţă pentru copii, sediu de firmă, orice. Am încercat prin agenţii imobiliare, dar nu am reuşit să facem nimic. Am auzit că se poate organiza şi o tombolă pentru vânzarea casei. Apelez la companiile de telefonie fixă şi mobilă, la orice ne poate ajuta”, îşi spune păsul femeia. Gândul bunicii se îndreaptă către românii din Statele Unite, dar şi către toţi oamenii cu suflet deschis, care pot sări în ajutorul familiei ei. Împreună ar putea să salveze o viaţă.
“Orice mână întinsă către noi înseamnă enorm şi orice zi în care Ilinca merge la tratament este un pas către recuperarea ei. Un loc de muncă, un sfat, orice ne este de folos”, spune cu vocea sugrumată de lacrimi Laurenţa Morcov.
Pentru cei care vor să ajute familia Nica, la Bancpost Suceava, pe numele bunicii, Laurenţa Morcov, s-a deschis următorul cont în lei:
Cod IBAN RO13BPOS34006476802RON01.
Pentru mai multe informaţii, puteţi suna la numărul de telefon: 0743.066.515.
Daruiti si dati mai departe!
Nu-ti cerem mai mult decat poti darui…
Nu-mi pot sterge din minte zambetul Florentinei… Acum o luna am vazut-o zambind usurata. Usurata de chinul prin care trecuse luni de zile in care cumplite dureri de cap n-o lasau nici macar sa doarma.
Cu ajutorul vostru si al medicilor din Turcia, Florentina poate zambi.
Nu-mi pot sterge din minte nici zambetul Cameliei, mama Florentinei. Pentru care, fiecare izbanda in lupta pe care o poarta cu boala fiicei ei de 8 ani incoace e un miracol. Camelia e o adevarata eroina.
Ii spuneam ca Florentina e protejata de o armata de ingeri. Mi-a raspuns – “Si de una de oameni”…
Florentina mai are un hop de trecut. Spera ca ultimul. Pe 8 septembrie trebuie sa plece din nou in Turcia, la control si tratament. Totul costa 5.000 de euro plus transportul. Biletele de avion sunt deja cumparate, iar din banii necesari s-au strans 3.000 de euro. Camelia a vrut sa-i dea domnului care i-a imprumutat cei 11.ooo de euro pentru prima plecare. Tanarul – pentru ca e vorba despre un tanar – a refuzat. I-a spus ca nu vrea banii pana nu se rezolva problemele Florentinei.
Asa ca mai e nevoie de 2.000 de euro. Pentru familia Dima – tata, mama, si doi copii – care insumeaza venituri de 800 de lei pe luna, e o avere. Pentru multi dintre noi este la fel… Si totusi… Putem renunta la ceva maine pentru Florentina? La o revista pe care o asteptam? La un CD nou? La un pachet de tigari? La o sticla de suc? La un sandwich?
Nu-i greu. Si nu! NU E PUTIN! Pentru Florentina oricat de putin conteaza. Putinul meu cu putinul vostru se poate face mult. Stiti asta. Am mai reusit impreuna si alta data.
Daca vreti si puteti ajuta, daruiti putinul ala. Conturile Florentinei sunt deschise la BCR, Sucursala Tulcea, pe numele Dima Camelia:
Cont RON: RO 03 RNCB 02560 4325 757 0001
Cont EURO: RO 46 RNCB 02560 4325 757 0003
Cont USD: RO 62 RNCB 02560 4325 757 0006
Cod SWIFT: RNCBROBU
Puteti citi intreaga poveste a Florentinei aici.
Astăzi, luni 17 august, la ora 18:00, în faţa Muzeului Antipa – vizavi de Guvernul României – va avea loc o demonstraţie pentru viaţă. Pentru viaţa bolnavilor anonimi cărora un sistem denumit cinic “de sănătate” şi alcătuit strâmb le refuză şansa la viaţă.
(foto)
Mitingul, autorizat de Primăria Capitalei, este organizat de asociaţia “Salvează vieţi”
Eu voi fi acolo. Voi?
Ăsta e mesajul pe care l-am primit acum câteva ore la ultima postare despre Alexandra Udriste. Am crezut că cineva se ține de glume proaste…
În puterea nopții, l-am sunat pe Gabriel, tatăl Alexandrei. Mi-a confirmat vestea. Era gâtuit de durere… Alexandra s-a stins ieri, în Franța.
Odihnește-te în pace, suflet chinuit…
Spuneți o rugăciune pentru Alina și Gabriel Udriște. Au nevoie de ea acum mai mult ca oricând…
În urmă cu un an şi ceva publicam aici întrebările unui copil. Copilul se numea Beatrice Anghel şi fusese diagnosticat cu cancer.
Beatrice e din Breaza. Am văzut-o pentru prima dată într-un reportaj la Acasă TV. Apoi, am cunoscut-o personal la Spitalul Elias din Bucureşti, unde făcea radioterapie. Ochii ei mari şi inocenţi mi-au rupt sufletul. Întrebările ei mi-au adus lacrimi în ochi – “Eu de ce n-am păl? Cand o să melg şi eu la joacă? De ce tlebuie să melgem atâta la Buculeşti? Când îmi dai şi mie ciocolată?“
Colega mea, Irina, a scris despre Beatrice în Jurnalul Naţional. Costurile tratamentului ei, drumurile periodice la Bucureşi, îi lăsaseră fără resurse pe părinţi. Vă ceream atunci ajutorul pentru a uşura povara unei mame şi a unui tată care trăiau cu spaima continuă că îşi vor pierde copilul pentru că, într-o zi, vor rămâne fără bani de tren şi medicamente. Iuliana Anghel, mama micuţei, nutrea în suflet speranţa că, undeva, cândva, cineva va avea o soluţie pentru boala lui Beatrice. Că fetiţa ei nu va fi condamnată la moarte de cei 3 ani de citostatice la care o condamnaseră medicii din România şi sub efectul cărora fetiţa se topea pe picioare.
În ziua când în JN a apărut articolul despre Beatrice, am primit pe blog un comentariu. “Buna ziua. Azi am citit in ziar despre Beatrice… Sunt medic neurolog in Franta, la Lyon, si am incercat sa ajut mai multi copii care au venit aici. In Lyon exista o structura de onco-pediatrie excelenta. Va rog comunicati-mi nr de telefon al fam Anghel pt a-i contacta“. Dr. Iuliana Ionescu a fost răspunsul rugăciunilor unei mame disperate.
Cu ajutorul vostru, Beatrice a reuşit să plece în Franţa. Au fost si probleme dar, tot cu ajutorul vostru, s-au rezolvat.
Nu v-am mai spus nimic despre micuţă după întoarcerea ei din Franţa, deşi peripeţiile n-au fost deloc puţine. Înainte de plecare, dr. Ionescu din Lyon îmi spunea că e foarte puţin probabil ca diagnosticul de metastaze la ficat, pe care medicii români i-l puseseră lui Beatrice, să fie corect. Şi bănuiala ei s-a adeverit. Analizele şi investigaţiile făcute la spitalul francez au dovedit nu numai că cele trei pete pe care Beatrice le avea pe ficat nu erau metastaze, dar că nici măcar nu erau chisturi canceroase.
Iulianei Anghel i-a trebuit mult până să creadă că ceea ce ceruse de la Dumnezeu cu atâta ardoare era adevărat. Problemele au început apoi la spital în România când, urmând indicaţiile medicilor francezi, Iuliana a cerut doctorilor să oprească protocolul de chimioterapie pentru Beatrice. Scandalul şi ameninţările i-au speriat cumplit pe părinţi, care nu mai ştiau pe cine şi în ce să creadă. În cele din urmă au făcut alegerea bazându-se pe analizele din Franţa. Timp de un an, Beatrice n-a mai făcut citostatice şi n-a mai luat nici un medicament pentru cancer.
În iarna trecută, pentru a spulbera temerile Iulianei, am mers cu Beatrice la un RMN într-o clinică particulară. Care nu a arătat nimic nou, deşi medicul român care încă o ţinea pe fetiţă sub supraveghere îi spusese mamei că la ultimul tomograf se vedea că petele de pe ficatul fetiţei se măriseră.
Beatrice a început să meargă la grădiniţă şi a avut de furcă toată iarna cu răcelile. Sistemul ei imunitar, cumplit de slăbit de citostatice, lupta greu cu microbii şi viruşii.
În urmă cu două săptămâni, cu ajutorul Elenei, Beatrice a ajuns la Oradea pentru o analiză PET (care evaluează exact starea organismului şi detectează dacă există celule canceroase prezente). Rezultatul, venit acum câteva zile, a arătat că starea fetiţei este stabilă şi cancerul nu a cuprins nici un organ. Când m-a sunat să-mi spună, Iuliana abia putea vorbi de fericire.
Vrea să vă mulţumească. Vouă, tuturor celor care aţi scris despre Beatrice, care aţi donat din puţinul vostru, care i-aţi fost alături cu gândul în rugăciune. Şi, pentru că ştiu că cea mai mare mulţumire e zâmbetul sănătos al unui copil…
VĂ MULŢUMESC, OAMENI BUNI!
HONEEEY, I’M HOOOOME! 
Iată-mă-s înapoi!
Văd că s-au întâmplat multe de când am plecat…
Aşadar, să recapitulăm:
Alex a reuşit să strângă 110.144 de euro şi a plecat în Franţa. Mai are încă nevoie de ajutorul nostru. Mai sunt de strâns încă 55.000 de euro. Dacă puteţi să ajutaţi:
Puteţi dona 2 Euro prin trimiterea unui SMS la numarul 858, valabil în reţelele Vodafone, Orange şi Cosmote (nu se percepe TVA). În mesaj nu trebuie să scrieţi nimic. După ce îl veţi trimite, veţi primi un mesaj de mulţumire. Numărul de sms e valabil din 10 august până pe 10 septembrie 2009.
Teledon la Romtelecom:
0900 900 162 pentru 2 euro/apel
0900 900 165 pentru 5 euro/apel
0900 900 160 pentru 10 euro/apel
Banca Transilvania – Sucursala Cluj Napoca
RON: RO 36 BTRL 0670 1201 T187 87XX
EURO: RO 11 BTRL 0670 4201 T187 87XX
USD: RO 60 BTRL 0670 2201 T187 87XX
Codul SWIFT: BTRL RO 22
Titular: Brisc Claudiu Marius
ING Bank N.V. Amsterdam Sucursala Bucureşti – Agenţia Mărăşti
RON: RO 31 INGB 0000 9999 0019 3771
EURO: RO 85 INGB 0000 9999 0155 2157
USD: RO 46 INGB 0000 9999 0155 2471
Codul SWIFT: INGBROBU
Titular: Brisc Claudiu Marius
******************************************************************
- 
Florentina a revenit din Turcia şi se simte bine. Nu mai are dureri de cap. M-am întâlnit cu ea în Bucureşti, când a venit la control la Fundeni. E schimbată… Zâmbeşte…
Florentina va trebui să mai ajungă în Turcia încă o dată, la control, pe 8 septembrie. Pentru asta, mai are nevoie de 5.000 de euro. Dacă puteţi să ajutaţi:
Banca: BCR, sucursala Tulcea:
Cont RON: RO 03 RNCB 02560 4325 757 0001
Cont EURO: RO 46 RNCB 02560 4325 757 0003
Cont USD: RO 62 RNCB 02560 4325 757 0006
Cod SWIFT: RNCBROBU
Titular: Dima Camelia
******************************************************************
- Campania pentru Maria s-a încheiat. Cu ajutorul vostru s-au strâns 138.206 euro pentru micuţa bolnavă de tirozinemie. Iar EuropaFM a obţinut promisiuni ferme de la Ministerul Sănătăţii că medicamentul de care are nevoie Maria va fi inclus pe lista celor gratuite.
Vă mulţumesc şi eu. Pentru că pe praful ăsta mai găsiţi în voi resurse de dărnicie.
De azi intru într-un pic de pauză. Fără acces la internet. Probleme administrative…
Oamenii care au nevoie de ajutor, însă, nu pot lua pauză. Pentru ei, timpul e cel mai mare duşman. Aşa că, vă rog, citiţi-le în continuare poveştile la Isabela. Şi, dacă puteţi, daţi o mână de ajutor.
Ne revedem în trei săptămâni.
Poa’ să-mi placă şi mie de un ateu, nu? 
Ei bine, îmi place de el. Pentru că, dincolo de momentele în care mă enervează părerile lui referitoare la Dumnezeu, ştiu că e un om bun.
Ei bine, ateul meu preferat s-a revoltat zilele trecute că, atunci când vine vorba despre cazuri umanitare, majoritatea oamenilor îşi liniştesc conştiinţa cu un mail, un mass message, un ReTweet sau o postare pe blog. Şi nu pot să-l conrazic…
Sunt însă şi oameni care, în afară de a face toate cele de mai sus îşi rup de la gură (literalmente) si merg la bancă. Şi fac un lobby asiduu pentru fiecare copil. Eu ştiu cel puţin un astfel de om.
Şi, de la revoltă, omul a trecut la fapte şi a sunat mobilizarea. Are 4.000 de unici pe zi deci, teoretic, şanse să strângă o sumă impresionantă. “Dacă din ăştia 4000, măcar 2000 donează 10 lei, sunt 20 000 de lei. 200 000 000 lei vechi”, zice Arhi. Campania se face pentru Alex.
Alexandru Damian Brisc are 3 ani. I-a împlinit în luna martie. La puţin timp după asta, pe 27 mai, a fost dagnosticat cu cancer. Medicii au crezut iniţal că are un nefroblastom – o tumoră – de 10 cm şi, o lună de zile, a făcut citostatice la Spitalul de Oncologie din Cluj. Apoi a fost operat pentru a-i fi eliminată tumora. Surpriza doctorilor a fost imensă, la fel ca şi excrescenţa gigant pe care au găsit-o agăţată de venele şi arterele principale al corpului lui Alexandru. L-au închis la loc, fără a putea să se atingă de ea Era prea mare. Avea cca 12 cm.
Diagnosticul lui Alex s-a transformat în „neuroblastom”, iar micuţul a fost trimis înapoi la citostatice. De data asta mult mai puternice. Însă nici ele nu dau rezultate. Investigaţiile făcute la începutul lunii iulie au arătat că dimensiunile tumorii sunt aceleaşi. N-a scăzut nici măcar un milimetru.
Medicul lui Alex le-a spus părinţilor că, în România, copilul lor nu mai are prea multe şanse. De aceea, Alex trebuie să ajungă la Institutul de Cancerologie Goustave Roussy din Paris-Villejuif. Acolo, ştie cel mic, doctorii îi pot scoate „comoara” din burtică. „Comoară” care îl chinuie, îi fură bucuria, îi face părul să cadă şi din cauza căreia trebuie să poarte mereu o branulă înfiptă în mână sau în picior.
Pentru a scăpa de chin, Alex are nevoie de bani. De o sumă care pentru părinţii lui şi pentru orice om de rând, reprezintă o avere. 165.000 de euro costă viaţa unui copil. Părinţii încearcă să obţină şi formularul E112, măcar pentru o parte din banii necesari. Însă speranţele lor se îndreaptă atât către Ministerul Sănătăţii, cât şi spre oamenii cu suflet. Către fiecare dintre noi. „Vă rugăm din suflet, ajutaţi-ne să salvăm viaţa îngeraşului nostru!”, ne imploră Claudiu şi Ioana Brisc.
Cei care vor să îl ajute pe Alexandru pot face o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la:
- Banca Transilvania, Sucursala Cluj Napoca, pe numele băieţelului, Brisc Alexandru Damian:
Cont RON: RO 36 BTRL 0670 1201 T187 87XX
Cont EURO: RO 11 BTRL 0670 4201 T187 87XX
Cont USD: RO 60 BTRL 0670 2201 T187 87XX
Cod SWIFT: BTRL RO 22
- ING Bank N.V. Amsterdam Sucursala Bucureşti – Agenţia Mărăşti din Cluj, pe numlele tatălui, Brisc Claudiu Marius:
Cont RON: RO 31 INGB 0000 9999 0019 3771
Cont EURO: RO 85 INGB 0000 9999 0155 2157
Cont USD: RO 46 INGB 0000 9999 0155 2471
Cod SWIFT: INGBROBU
Rezultatul apelului lui Arhi? Ăsta. Şi merge mai departe.
Eu ce să mai zic?
Dăruiţi şi daţi mai departe!
Nicoleta Mihăilă are doi băieţi. Alexandru Gabriel şi Robert Andrei sunt lumina ochilor ei. Fără o intervenţie medicală complicată, numai unul dintre ei o va putea bucura o viaţă. Pentru că cel mic are puţine şanse de a ajunge la maturitate.
Robert are numai 3 ani. Locuieşte cu părinţii şi fratele lui în satul Meri din judeţul Prahova. Şi are zilele numărate. Suferă de o boală genetică, considerată până nu de mult destul de rară, dar care a început să afecteze din ce în ce mai mulţi copii. O anemie severă îi otrăveşte sângele şi îi răpeşte bucuria de a fi copil. Are un nume străin, care lui Robert nu-i spune nimic. Doar că trebuie să suporte zeci de înţepături şi să stea nemişcat ore în şir.
DIAGNOSTICUL ŞI NESFĂRŞITA LUPTĂ
Moleşeala şi lipsa de energie a băieţelului lor i-a dus pentru prima dată la medic pe soţii Mihăilă. Se întâmpla atunci când Robert avea doar câteva luni. Anemia suspectată iniţial s-a dovedit a fi un diagnostic mult mai crunt – beta-talasemie majoră. Sau “Anemia Cooley”. Organismul micuţului nu produce destulă hemoglobină şi nu poate distribui oxigenul şi substanţele nutritive în toate celulele. În timp, acest lucru duce la afectarea şi proasta funcţionare a organelor şi, în final, la deces. “Pentru a supravieţui, copilul nostru trebuie să facă transfuzii de sânge la fiecare două sau patru săptămâni, iar doctorii ne-au spus că vor apărea fel de fel de complicaţii”, spune Nicoleta Mihăilă. Acum, Robert vine periodic la Bucureşti, pentru transfuzii. Pe lângă asta, la fiecare două zile, face perfuzii cu Desferal. “Timp de 12 ore trebuie să i se injecteze acestă substanţă medicamentoasă. Perfuzia se montează sub piele şi se face cu ajutorul unei seringi portabile, cu baterii, care funcţionează ca o pompă. Desferalul are proprietatea de a culege fierul din sânge şi de a-l transporta în urină, de unde va fi eliminat. Fără Desferal, excesul de fier acumulat pe organe îl poate ucide pe Robert”, explică mama. Chinul copilului este enorm. El trebuie să fie atent la orice mişcare şi să stea, pe cât posibil, nemişcat. Asta deşi perfuzia durează 12 ore, iar uneori este făcută în timpul nopţii. “Pentru că oamenii se uită ciudat la noi atunci când îl văd pe Robert cu seringa portabilă înfiptă în braţ, i-am făcut o borsetă pe care i-o prindem de corp”, spune cu amărăciune Nicoleta. Când lui Robert nu i se mai găsesc vene la mâini, branula este mutată la picioare sau în burtă.
UNICA SOLUŢIE
Singura şansă a lui Robert stă într-un transplant medular. Părinţii au auzit asta de la medici şi, de acolo, din satul Meri, au încercat din răputeri să găsească informaţii. Sau o mână de ajutor. “Am trimis zeci de e-mail-uri la fundaţii, asociaţii, televiziuni, companii, oameni de afaceri… Am primit foarte puţine răspunsuri…”, îşi aminteşte Nicoleta. A reuşit să ia legătura cu o clinică din Israel, care l-ar fi putut ajuta pe Robert, însă au pierdut contactul din cauza conflictelor armate din zonă. Apoi au aflat de Institutul Mediteranean din Roma, unde mai mulţi copii cu acelaşi diagnostic şi-au găsit vindecarea. Medicii italieni îi aşteaptă acolo. Şansa lui Robert nu e însă gratuită. Ea valorează o sumă pe care părinţii nu pot nici să o rostească – peste 150.000 de euro. “N-avem cum, într-o viaţă, să strângem singuri aceşti bani. Am depus un dosar pentru ajutor şi la DSP Prahova, însă nu am primit încă răspuns. Nu pot decât să sper în mărinimia oamenilor din jur. Să mă rog ca ei să înţeleagă prin ce trecem şi să încerce, cât de puţin, să ne ajute”, spune mama.
Dacă vreţi şi puteţi să-l ajutaţi pe Robert să scape din ghearele acestei boli nemiloase, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la BCR, sucursala Ploieşti, pe numele mamei, Nicoleta Mihăilă: Cont RON: RO 35 RNCB 0205 0447 3179 0003;
Cont EURO: RO 08 RNCB 0205 0447 3179 0004;
Cont USD: RO 78 RNCB 0205 0447 3179 0005,
Cod SWIFT: RNCBROBU.
Mama lui Robert poate fi contactată la numărul de telefon 0764.543.965
Dăruiți și dați mai departe!
Coşmarul prin care trece Nicole a început în 2007. Avea doar doi ani şi o chinuiau nişte dureri de cap insuportabile. După ele au venit stările de vomă şi pierderea echilibrului. Şi au urmat nesfârşitele drumuri la spitale. Medicii i-au descoperit un ependimom cerebral anaplazic. Adică o tumoră pe creier.
Dr. Sergiu Stoica, de la spitalul Marie Curie din Bucureşti, le-a spus părinţilor Nicolei că fetiţa trebuie operată de urgenţă, dar nu în România pentru că, la acea vreme, la noi nu exista aparatura necesară. Recomandarea sa a fost spitalul Necker din Paris – cea mai bună unitate sanitară de neurochirurgie pediatrică din Europa. Pentru că familia Dascălu nu reuşea să strângă banii necesari, iar starea Nicolei se înrăutăţea vizibil, dr. Stoica a fost cel care a salvat situaţia – i-a făcut micuţei o programare de urgenţă la spitalul francez şi s-a oferit să o însoţească acolo şi să o opereze chiar el. A fost nevoie de două intervenţii chirurgicale – una pentru diminuarea hidrocefaliei produse de boală şi a doua pentru extirparea tumorii. Ambele au reuşit, însă Nicole mai are de tras.
Tumora nu a putut fi extrasă în totalitate. În noiembrie 2007, mama fetiţei – Adelina Dascălu – a reuşit să obţină formularul E112 pentru a merge cu Nicole la radioterapie în Institutul de Cancerologie Gustave Roussy din Paris. Copila a făcut raze până în ianuarie 2008. La finalul aceluiaşi an, tumora a recidivat. De această dată, Nicole a fost operată la Bucureşti, tot de dr. Sergiu Stoica.
Până în luna martie a acestui an, fetiţa a făcut citostatice la Institutul Oncologic din Cluj. La externare, diagnosticul era: “ependimom anaplazic de fosă cerebrală posterioară oprerat, iradiat, recidivat după iradiere, reoperat, chimiotratat. Investigată RMN, leziunea pune problema unui diagnostic diferenţial între recidivă tumorală sau modificari post-terapeutice”. Ar fi trebuit să meargă la consult la Paris, însă părinţii nu au avut banii necesari.
Pentru a scăpa definitiv de boală, Nicole trebuie să ajungă acum la INI Hanovra. Medicii de acolo au tot echipamentul necesar pentru a efectua intervenţia şi o aşteaptă pe micuţă în Germania în jurul datei de 17 august.
Problema rămâne însă lipsa banilor. Nicole Alexandra Dascălu este din comuna Lereşti, jud. Argeş. Familia ei nu are cum să strângă, într-un timp atât de scurt, cei 40.000 de euro necesari la Hanovra.
Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Nicole, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la Banc Post, sucursala Argeş, Zona Centru, bloc E3A, scara F, parter, Piteşti, judeţul Argeş, pe numele tatălui Nicolei – Sorin Ion Dascălu
Cont RON: RO 23 BPOS 0310 6587 857 RON 01
Cont EURO: RO 55 BPOS 0310 6587 857 EURO 01
Cod SWIFT: BPOSROBU
Părinţii pot fi contactaţi la numărul: 0747.219.368.
Corespondenta purtată cu medicii de la Hanovra o puteti găsi la Isabela.
Dăruiţi şi daţi mai departe!
Ionela Linte e profesoară de Limba şi literatura română. Are 28 de ani şi n-a apucat să îşi împărtăşească dragostea pentru carte cu elevii decât trei ani. Apoi, o boală cumplită i-a răpit, literalmente, viaţa. I-a furat auzul la o ureche şi a desfigurat-o.
(aceasta este fotografia cea mai puţin şocantă pe care o am de la Ionela. Pe celelalte, cu modul înfiorător în care boala i-a afectat chipul, le aveti mai jos, în thumbnails. Va sfătuiesc sa le deschideţi şi să le priviţi ca să înţelegeţi, dincolo de cuvintele mele, prin ce trece această tânără)
În urmă cu opt ani, Ionela era în facultate. Totul a început cu o durere la maxilarul drept, “ca de măsea”, îşi aminteşte tânăra. Apoi, osul a început să se umfle şi să se deformeze. “Am ajuns la medic, pentru o radiografie. Mi s-a recomandat să mă operez cât mai repede”, spune Ionela.
Medicul de la Spitalul Judeţean din Alexandria, care i-a făcut intervenţia chirurgicală, a fost uimit. “A spus: «Nu am mai văzut aşa ceva în viaţa mea!»”, povesteşte femeia. Ionela a fost diagnosticată cu “osteosarcom mandibular dreapta”. Un cancer osos care, de obicei, se manifestă la nivelul oaselor lungi ale corpului. Localizarea în mandibulă, spun specialiştii, este destul de rară şi foarte agresivă.
OPT ANI DE CHIN
După prima operaţie, Ionela a început imediat chimioterapia. Cancerul a fost însă mai puternic şi tumoarea a recidivat. “În ultimii şapte ani am făcut patru operaţii, 11 serii de citostatice, 21 de şedinţe de cobaltoterapie, 30 de şedinţe de protonoterapie în Rusia şi am încercat diferite terapii naturiste. Degeaba. Tumoarea mea se încăpăţânează să fie din ce în ce mai agresivă”, spune cu tristeţe în glas tânăra profesoară. În ciuda chinului cumplit prin care a trecut, Ionela a reuşit totuşi să-şi termine facultatea, să facă un Masterat şi să facă ceea ce îi place cel mai mult – să predea. Timp de trei ani le-a insuflat dragostea de carte elevilor de la un grup şcolar din Bucureşti.
TRANSFORMAREA
În lupta cu cancerul, medicii din România au depus armele. I-au spus Ionelei că, deşi tumoarea revenise, parcă mai agresivă, în ţară nu se mai poate face nimic. În răstimp de doi ani, boala a făcut-o pe tânără de nerecunoscut.
“De când a început să crească fără oprire nu mai pot ieşi din casă. Acum sunt un om cu două feţe – partea stângă şi cea dreaptă. Şi nu îndrăznesc să ies pe stradă, pentru că privirile oamenilor sunt… foarte directe şi… iscoditoare… atunci când mă zăresc…”, explică Ionela, cu ochii în pământ.
Aspectul neplăcut al înfăţişării ei şi reacţia oamenilor de pe stradă sunt însă cele mai mici dintre problemele cu care se confruntă acum. Tumoarea gigantică ce îi acoperă partea dreaptă din chip i-a diminuat capacitatea de a respira, i-a furat complet auzul la urechea dreaptă şi e pe cale să facă acelaşi lucru cu vederea la ochiul drept. “În plus, abia mai pot deschide gura şi, de luni în şir, mă hrănesc cu lichide, iar durerile au devenit insuportabile. Nu mă mai pot odihni aproape deloc din cauza lor”, spune Ionela.
PRIMA ŞANSĂ
“Îmi doresc cu ardoare să trăiesc!”, spune Ionela. Şi nu se dă bătută, deşi uneori se întreabă cât va mai rezista. Nu a încetat niciodată să spere că, undeva în lumea asta, cineva îi poate reda şansele la viaţă. A auzit într-o emisiune televizată despre noua metodă revoluţionară de radioterapie – cyberknife – care se face la Clinica Anadolu din Turcia. A luat legătura cu medicii de acolo, care i-au spus că pot trata orice fel de tumoarea. Zâmbetul revenise pe chipul Ionelei. Când însă au văzut fotografiile şi documentele medicale ale tinerei, doctorii turci i-au spus că stadiul extrem de avansat în care se află cancerul nu le va permite să o ajute prea mult. “Mi-au explicat că tumoarea mea e prea mare pentru a putea fi distrusă prin radioterapie”, zice Ionela.
Singurii care i-au oferit speranţa în aceste condiţii au fost medicii de la International Neuroscience Institute din Hanovra. Echipa de neurochirurgi germani a decis că soluţia în cazul Ionelei o reprezintă o rezecţie şi o reconstrucţie de mandibulă. Intervenţia chirurgicală costă însă 100.000 de euro. “Mi-am depus un dosar pentru finanţarea operaţiei la Ministerul Sănătăţii, dar mi-au spus să mai aştept… Timpul lucrează însă în defavoarea mea. Medicii din Germania mă aşteaptă cât mai curând, pentru că tumoarea se măreşte pe zi ce trece”, spune Ionela.
Alături de ea
Cu ajutorul cunoştinţelor, prietenilor şi al multor oameni cu suflet, Ionela a reuşit să strângă până acum aproape jumătate din suma necesară operaţiei. Mai are nevoie de 52.000 de euro.
Dacă vreţi şi puteţi să o ajutaţi pe Ionela să redevină un om normal, faceţi o donaţie, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la BRD, sucursala Hurmuzachi, Sector 3, Bucureşti, pe numele Linte Ionela Antuaneta:
Cont RON: RO31BRDE441SV49728014410
Cont EURO: RO26BRDE441SV49729084410.
Pentru mai multe detalii, puteţi lua legătura cu Dorin Linte, soţul Ionelei, la telefon 0740.09.49.98.
Dăruiţi şi daţi mai departe!
La mulţi ani, iubirea mea!
