Joc fortat…
Ieri am cantat. Mama a ridicat usor colturile buzelor, si si-a micsorat ochii apoi s-a napustit asupra mea cu bratele intinse. M-a atins deodata pe fata cu pielea ei care avea un gust putin acrisor, pe spate cu mainile si i-am simtit iar inelul de la mana stanga . Era rece obrazul cand si l-a lipit de fata mea. Am auzit-o chiar spunand ceva dar nu mai stiu ce. Am mai cantat si alta data . Eram cu spatele la ea. Atunci nu am vazut ce a facut. Stiu totusi ca nu m-a auzit pentru ca de fiecare data cand cant face chestia asta cu mainile. Uneori ma ridica sus de tot si atunci e ca si cand ar pune niste rotite in stomacul meu . Rotite care ma fac sa vreau iar si iar sa fiu ridicata. Cand revin pe pamant inca mai simt sub talpi aerul ca niste pernute mici. Alteori imi introduce picioarele in ghetute si ma pune sa stau langa ea . Iesim pe strada si trecem pe langa o multime de oameni. Atunci imi revin in stomac rotitele de care va spuneam. Nu retin niciodata cati sunt oamenii pe langa care trecem. Trecem noi pe langa ei si ei pe langa noi mergem, mergem si ne oprim undeva. Niciodata nu e la fel. Numai cand ma ducea la gradinita. Acolo ma intalneam cu aceeasi educatoare. Ma privea bine educatoarea. Nu stiu de ce. Apoi ma aseza pe un scaunel. Cand ma aseza pe scaunel din nou aveam acele rotite mici in stomac, dar rotitele mergeau mult mai repede. Imi placeau cuburile . Si masinile . Si masinile au rotite. Cand luam masinutele in maini, invarteam rotitele lor si dispareau cele din stomacul meu. O senzatie atat de placuta. Nu stiu de ce ma intrerupeau , din nou imi puneau ghetutele in picioare, din nou treceam pe langa multa lume si ajungeam acasa. Acasa imi place sa cant . Cantam din nou. Mama isi micsora ochii, isi ridica din nou coltul buzelor si se napustea asupra mea. Dupa gradinita mereu in stomac rotitele mele mergeau repede repede. Uneori simteam ca se opresc. Atunci stiam ca trebuie sa dorm. Cand dorm ma asez incet in pat, apoi o astept pe mama. Ea vorbeste cu cineva pe care il cheama Dumnezeu. Il roaga sa ma faca si pe mine o fetita normala. Cateodata mama sta pe un scaun in bucatarie . isi misca buzele si cred ca vrea sa imi spuna ceva . Dar in spatele ei se misca perdeaua de la geam si ma ia ameteala nu pot sa aud ce imi spune . Ea atunci repeta. Nu isi mai ridica de loc coltul buzelor. Vine langa mine si din ochi ii tasnesc picaturi de apa. Ce inseamna asta?
De la un timp a adus in casa mai multe fete. Ele imi zic in fiecare zi : hai sa ne jucam ! Voi stiti ce inseamna asta? A te juca inseamna sa iei o papusa si sa o imbraci cu hainutele ei. Sau sa te bagi in casuta de jucarie si sa faci acolo un joc . Stai putin apoi iesi si spui Bau!. Nu inteleg de ce trebuie sa intru acolo. La inceput imi apareau acele rotite in burta de care v-am mai spus ! Apoi am vazut ca daca fac asa cum spun fetele primesc o bomboana . Bomboana care imi place mie e moale si are staniol rosu. Pe aceea mi-o dadeau la inceput dupa ce spuneam bau sau imbracam papusa corect. Acum trebuie sa o cer. Stiti ce inseamna sa o cer? Trebuie sa spun “Vreau”. Cand spun “Vreau”, imi apar rotitele in stomac. Si spun foarte incet . Atunci mama ridica din nou colturile buzelor.
Si toti ma aplauda ! Si spun bravo Ema. Cine e Ema ? Ema e mama? Ema e papusa? Ema sunt eu? Cine sunt eu ? Eu sunt mama ? Eu sunt papusa? Eu sunt Ema. Imi apar rotitele. Cand striga Ema eu trebuie sa ma intorc si atunci primesc bomboana. Si sa ma uit in ochii lor. E ca si cand m-as arunca de sus si as pune picioarele din nou pe podea si as simti pernutele acelea sub talpi. O aud pe mama. Ema sunt fericita ! Azi ai spus MAMA . Cine e Mama? Mama sunt eu ? Incep sa ma invart rotitele isi fac de cap! Mama nu mai e mama . Mama s-a schimbat. Mama e “fericita” ce se va intampla acum cu mama ? o sa ii tasneasca apa din ochi? O sa ridice iar coltul buzelor? Ma invart ma invart ma invart. Cand ma invart casa nu mai are pereti. Stiati ca peretii casei dispar cu totul cand te invarti? O mai aud acum putin pe mama ce bine ar fi sa o mai vad si maine. Cum va fi maine? Cum e sa fii “fericita”? Ce se va intampla acum cu mama mea? M-am oprit. A sunat telefonul. Cand suna telefonul mama vorbeste incet. Cu mine vorbeste tare , diferit. Se aseaza in fata mea si spune cuvintele rar dar eu nu ma uit la ea. Cand ma uit la gura ei incep rotitele. Ca sa le opresc misc mainile.Cand misc mainile se opresc rotitele dar incepe apa sa curga din ochii mamei mele. Ma cuprinde incet in brate . Odata a inchis ochii. Avea bluza moale cu miros de crema de galbenele. Mi-a placut se auzea ceva in pieptul ei parca avea un ceas acolo, sau o tobita mica. Fetele zic ca acolo ar fi inima. Mama nu are inima are o tobita mica . O inima nu poate sa faca asa ca o tobita. Am ascultat tobita ei. Cine batea in tobita? Mama respira din ce in ce mai greu.Era bine si cald acolo si in mod ciudat sunetul tobitei facuse sa dispara rotitele din stomacul meu. Apoi am mai simtit ceva . Cred ca era inima mea. Si eu trebuie sa am o inima . Fetele care vin dimineata asa mi-au spus. Oare am o inima?
Azi am fost la doctor. Si el m-a pus sa imbrac o papusa. Avea ochelari. Cu rame foarte groase. Asa cred . Papusa lui nu mi-a placut. Nu am vrut sa o imbrac. Am stat langa mama. Si el a spus ca sunt autista. Eu sunt Ema. Am vrut sa ii spun! Eu sunt Ema. Eu sunt mama. Eu sunt autista?
Avea din nou apa in ochi mama. M-a luat de mana si a plecat cu mine printre oameni. Sunt eu si ea. Eu sunt Ema, autista , mama e Ema autista, sau Eu sunt Ema? Mama e Ema? Autista? Azi ma joc cu fetele . Eu nu stiu sa ma joc. Ele ma invata. Daca ma joc mama ridica intotdeauna coltul buzelor. Ea mi-a spus ca atunci cand face asa inseamna ca e fericita. Mama mea e mama. Nu e “fericita”. Daca ma joc primesc bomboane. Daca ma joc invat sa fiu normala. Fetele care vin dimineata asa mi-au spus. Mama mi-a spus ca ma iubeste. Nu stiu de ce mi-a spus asta. Stiam. Pentru mine Mama e Ema. Si Ema e mama. In Romania sunt 1700.000 de copii diagnosticati cu autism. Ema e unul dintre ei. Sansa ei este terapia ABA. Ema si mama ei trebuie sa se joace fortat. Acest joc costa 1.000 de euro pe luna. Jocul fortat e singura sansa a Emei. Drumul catre normalitate trece prin Joc Fortat.





si acum cand citesc acest articol imi curg lacrimi…
cineva care a reusit sa priveasca in sufletul meu, care a patruns in mintea mea a reusit sa surprinda gandurile si sentimentele mele…iubirea de mama, preocuparea, deznadejdea, speranta…fericirea.
Apar in fiecare zi povesti triste, strigate de ajutor ale parintilor disperati pentru ca au o problema de sanatatecu copilul lor…
Uneori mi se pare prea mult si vreau sa nu mai stiu alte cazuri…alteori imi spun ca sunt egoista. O vreau pe Ema inapoi. Si alte mame vor asta. Unde gasim ajutor?
ma uit in oglinda si observ firele albe de par care nu mai vor sa se ascunda…imbatranesc. Ce se va intampla cu Ema peste 10 ani?
facem ABA acasa, multe ore de terapie, mii se ore in care se cere acelasi lucru…sper sa reusesc sa o fac pe Ema sa devina independenta… facem ABA de 2 ani, in fiecare an ma intreb pana cand voi continua…
Donatii se pot face in conturile deschise in Romania la:
RAIFFEISEN BANK S.A, Sucursala IALOMITA. Slobozia, b-dul Chimiei, nr 13.
Titularul contului: Baba-Paun Mariana
Cont in LEI: RO20 RZBR 0000 0600 0177 2029
Cont in EURO: RO98 RZBR 0000 0600 0777 3179
Cont in USD: RO87 RZBR 0000 0600 0777 3183
va multumim!
Ema este vecina mea…am cunoscut-o in urma cu 2 ani; este un copil special, frumos si inteligent care are nevoie de ajutorul nostru. As putea sa spun ca am vazut-o schimbandu-se de cand face ABA. Draga Mari, si eu plang de cate ori citesc articolul asta, nu ma pot abtine… As vrea sa pot spune ca te-am ajutat cu Ema, dar spre rusinea mea stiu ca nu am facut mare lucru. As vrea sa pot spune ca stiu ce este in sufletul tau de mama, dar nu pot, caci numai tu si Dumnezeu stiti; pot poate sa spun cat de puternica esti nu doar pentru tine, dar si pentru ceilalti copii din Slobozia care au autism. Te felicit pentru taria cu care te-ai zbatut sa deschizi centrul pentru ei. Emei nu ii trebuie o mama mai buna, esti tot ce Dumnezeu ii putea da ca sa se apropie de normalitate.
Va pup!!!
Cu mult drag,
Adra