O fetita curajoasa (powered by Simona Iacob Le-Roy)
Cufundata in intunericul camerei, fetita abia se distinge de patul pe marginea caruia s-a asezat. Vorbeste cu noaptea. De teama sa nu-si trezeasca papusile si parintii. « Operatie e atunci cand te taie. Pe mine cred ca o sa ma taie la cap. Ca altundeva nu ma doare ». Inima i se strange in pumn si ii bate repede repede. Spaima o gatuie. Dar nu se lasa. “O sa ma adoarma si nu am sa simt nimic. O sa-mi dea o injectie din alea care nu dor”, continua ea hotarata. Vorbeste intr-una, incercand sa se convinga pe sine ca operatia ce o asteapta nu e mare grozavie.
Are opt ani. O cheama Alina Farcas. A fost un copil ca oricare altul pana cand boala nu s-a furisat in trupsorul ei. Ii placeau povestile, magazinele cu jucarii, hainutele cele pline de floricele si personaje din desene animate. Ii placeau scoala si cartile. Ii placea sa spuna poezii in engleza si japoneza. Spre uimirea tuturor a “furat” de la prieteni si cuvintele limbii maghiare. Era prietenoasa si tare darnica cu cei din jur. Parea sa o astepte un viitor frumos.
A venit mai intai oboseala asta ciudata care o secera cu cruzime. Vroia sa fuga si nu intelegea de ce nu mai poate. Vroia sa mearga pana in parc si nu intelegea de ce, dupa doar cateva zeci de metri, picioarele ii devin grele si infinit de dureroase. Apoi a venit setea. Setea aceea istovitoare care nu-i lasa nici macar noptile intregi. Si kilogramele. Kilogramele cele multe ce se strangeau apasator ingreunandu-i fiecare gest. Locul jucariilor a fost luat de seringi si aparate sofisticate, vizita la magazine a fost schimbata cu cea la clinici si spitale. Cuvinte ciudate, au inceput sa populeze frazele ei : « mipirin », « deshidratare », « diabet ». Aproape ca « le imblanzise » cand s-a lovit de un altul: tumora . Tumora talamica. Ce o fi insemnand habar nu are. Nenea doctorul l-a scris pe o hartie. Hartia l-a ars pe tata si a umplut de iarna ochii mamei. Doctorii au mai spus ca trebuie operata. Urgent. Si nu oriunde ci taman la o clinica din Franta. Tata a dat fuga atunci la banci. Si a imprumutat. Si a imprumutat . Si imprumutat. Atit cat i s-a permis. Bani au mai donat si parintii colegilor ei de clasa. Si niste domi de la o biserica protestanta, prieteni cu o prietena de-a mamei, pe care nu i-a vazut niciodata. Si prietenii de familie au incercat sa-i ajute. Si multi necunoscuti. Dar pana la cei 30 000 mii de euro, cat costa operatia mai e inca cale lunga. Si dupa operatie mai urmeaza un tratament. Costisitor si el. Noptile tatei au devenit lungi iar buzele mamei nu mai stiu sopti decat rugaciuni.
Alina nu se plange. Ascunde totul dupa un zambet. “Nu ma doare mama, vezi nu ma doare ”, spune fetita topind lacrimile mamei intr-un suras. Nu pune intrebari. De teama sa nu tulbure cu ele ochii tatei. In schimb, trage cu urechea la tot ce se spune. Pandeste orice gest. Apoi, in capsorul ei mic, incearca sa innoade informatiile pentru a le gasi un sens.De discutat nu discuta cu nimeni. Doar noaptea e confidentul ei. Noaptea care-i invaluie cuvintele in intuneric si le ascunde de ochii de sticla ai papusilor. Noaptea care-i ia boabele lacrimilor si le afunda in perna. Noaptea cea lunga, in care noi visam linistiti si nici habar nu avem ca undeva, cocotat pe marginea patului, un copilas, se lupta singur cu spaimele de teama sa nu ne tulbure somnul. Pentru a o ajuta pe Alina puteti depune bani in contul deschis de mama sa la Banca Transilvania.
Contul este pe numele FARCAS DANIELA VIRGINIA
Cont RON: RO16BTRL01301201A78042XX
Trackbacks