Cand ingerii nu mai pot sa lupte

De cateva zile, motoarele de cautare de pe net aduc aici pe blog o multime de oameni care cauta un nume. Alina Farcas. Am publicat, in iunie anul trecut, o insemnare despre o fetita de 9 ani cu acest nume, care avea o tumora talamica. La varsta ei, Alina incerca din rasputeri sa nu-si faca parintii sa sufere mai mult decat o faceau de cand aflasera diagnosticul. Curajul ei era inimaginabil pentru un copil. Nu plangea si nu punea intrebari. Prindea informatiile din zbor, din discutiile mamei cu medicii. Si ii incuraja mereu pe parintii ei.

De curiozitate, am cautat si eu numele Alinei pe net. Am ajuns pe o pagina de comemorari a unui ziar din Cluj. Localitatea, numele, varsta coincideau. M-am rugat sa nu fie vorba despre acelasi copil. Astazi insa, Simona Iacob, cea care a scris primul material despre Alina, mi-a confirmat ceea ce nu vroiam sa cred.

Alina a facut operatia de indepartare a tumorii in iunie anul trecut. Medicii francezi n-au reusit sa faca insa o rezectie completa, pentru ca tumoarea era mult prea aproape de centri nervosi importanti, iar riscul era prea mare. Apoi a inceput un sir lung de analize si tratamente, pentru a tine boala sub control. Dar timpul n-a mai avut rabdare.

In ultimele saptamani, Alina a incercat sa mearga la scoala, la innot si sa se comporte normal, desi se vedea ca e slabita. Apoi, cand a simtit ca totul devine mult prea greu pentru ea, a inceput sa-si ceara iertare. Le spunea parintilor sa nu mai planga si sa o ierte, pentru ca nu mai poate lupta.  Miercurea trecuta, inima Alinei a incetat sa mai bata.

Unde e ea acum, nu mai exista durere. Sa ne rugam pentru sufletelul ei curajos si pentru parintii care au ramas singuri si trec prin niste momente ingrozitoare.

Odihneste-te in pace, suflet mare!