A invins moartea o data…

(Text de Ionela Gavriliu)

O fetita de 6 ani sufera de leucemie. Desi doctorii nu-i mai dadeau sanse, micuta a surprins pe toata lumea prin felul cum a inceput sa reactioneze la tratamente. Un transplant e dreptul ei la a doua viata.

Theo strange din pumnisori de cate ori tanti in alb se apropie de patul ei si ii mai face cate o injectie. Sau ii ia sange. Sau ii face analize peste analize. Zecile de intepaturi zilnice nu i-au sters zambetul de pe chipul strengaresc, cu ochii imensi si negri. Dar ar vrea sa nu mai fie in spital. Sa poata si ea, ca multi alti copii pe care-i ghiceste dincolo de geamurile salonului, sa mearga in parc, la tobogane, sa-si arate papusile noi pe care mami nu mai pridideste sa i le cumpere ca sa uite de durere. Si de boala. De aproape doi ani, viata micutei Theodora a insemnat citostatice, injectii, tratamente si suferinta.

In 2004, la putin timp dupa ce si-a serbat ziua de nastere, implinea 4 anisori, Theo a inceput sa se simta rau. Ii ardea fruntea mai tot timpul si toate antibioticele si tratamentele recomandate de doctori nu duceau la niciun rezultat. Timp de trei saptamani parintii au incercat sa gaseasca cu ajutorul medicilor o explicatie pentru fierbinteala aceasta continua, pentru durerile de articulatii.
La spitalul Budimex, inca de la consult, medicul si-a dat seama care e problema. Parintii sperau sa nu fie asa, dar rezultatele analizelor n-au lasat loc de dubii: leucemie acuta limfoblastica pro-b. Au inceput tratamentele, 8 luni de citostatice, stari de rau, sperante, recaderi, disperare. Abia in aprilie anul trecut Theo a putut sa mearga din nou acasa si sa continue tratamentul. Ii era dor de copii, de joaca lor, mai ales ca nu a apucat sa mearga la gradinita decat vreo doua luni, inainte de declansarea bolii. Dar capriciile cumplitei boli nu o lasa sa se bucure de copilarie.

Pentru Theodora, salvarea consta intr-un transplant de maduva care se realizeaza in strainatate. La inceputul acestui an, cand am sunat familia pentru a scrie povestea micutei, mama si prietenii de familie mi-au spus printre lacrimi ca nu mai are rost. Doctorii nu i-au mai dat nicio sansa fetitei, pentru ca rezultatele analizelor erau extrem de proaste. Iar pentru un transplant era deja prea tarziu. Dupa cateva luni, un nou telefon ne anunta ca Theo nu s-a lasat. A surprins pe toata lumea cu puterea ei, cu dorinta de a trai, astfel ca citostaticele isi fac din ce in ce mai bine efectul, iar posibilitatea transplantului a devenit singura speranta ca Theo se va putea bucura de o noua aniversare. „Domnii doctori ne-au spus ca Theo reactioneaza mai greu la tratament si asa a fost, abia acum dau rezultate. Pentru ca transplantul sa fie posibil, trebuie sa nu mai existe celule canceroase”, explica mama fetitei, Luminita Enciu.
Parintii Theodorei cred ca, pana la urma, micuta va fi salvata si totul va parea un vis urat peste ani. Dar cea mai increzatoare in insanatosirea ei este chiar Theo. „Stie ca e bolnava, dar cu toate astea e foarte vioaie, se joaca. Ne intreaba mereu cand se face bine, ea crede ca se va face bine”, se emotioneaza mama.

Pentru ca nu au posibilitati materiale, parintii spun ca sunt dispusi sa faca orice sacrificiu pentru ca Theo sa fie din nou sanatoasa. Mama, din salariul ei de profesoara, nu-i refuza nicio placere micutei, cumparandu-i de cand copila sta in spital, peste 30 de papusi. Pe langa medicamente si jucarii, Theo are nevoie si de hrana adecvata. „Ca sa putem merge la operatie, sunt dispusa sa-mi vand si casa in care stam. E o garsoniera, dar sper sa acopar cheltuielile”, se gandeste femeia. Mama Theodorei urmeaza sa depuna si formularul E 112 prin care statul sa plateasca cheltuielile pentru operatia fetitei, dar i s-a spus deja ca acest lucru nu se poate face integral.
Micuta Theo e o luptatoare. Sa o ajutam in aceasta batalie grea!
cod IBAN : RO09RNCB0672001111980002 (euro)
cod IBAN: RO36RNCB0672001111980001 (lei)
Sucursala: Bucuresti Unirea Center, Piata Unirii nr.1, Sector 3, Bucuresti
Titular de cont: Enciu Doru

Dati mai departe!