O rugaciune pentru Razvanel

 

Razvanel a ajuns, cu ajutorul Narcisei Tancu de la VIPmed, intr-o clinica din Viena pentru investigatii. Astazi am primit de la Irina, mama lui, o scrisoare. O redau integral mai jos. CITITI SI DATI MAI DEPARTE! SI SPUNETI O RUGACIUNE PENTRU RAZVAN!

Hristos a inviat!

Sper sa nu va tulbur linistea si bucuria pe care, musai, trebuie sa le aiba orice crestin in preajma sarbatoririi Invierii Mantuitorului. Vreau sa va dau aceste vesti, desi inca neconcludente, atat ca dovada a reunostintei pentru sprijinul acordat, dar si din dorinta de nestapanit de a impartasi o parte din gandurile care imi tulbura mintea…

Ne-am intors de la Viena! Dobling Privatklinic este un loc primitor, cu oameni carismatici si plini de buna-vointa. Acolo unde au fost depasiti de competenta, au apelat la specialisti: am fost consultati de prof. dr. Gadner (Spitalul de Copii Sf. Ana – Viena, Austria) si am facut analiza PET la un istitut din St. Polten (60km de Viena). Am trimis la clinica Dobling si lamele cu biopsia de anul trecut, prelevata din femurul lui Razvanel la Spitalul Budimex. Vom avea rezultatele undeva la sfarsitul saptamanii, deci mai avem putin de asteptat pentru a vorbi mai in cunostinta de cauza.

Ceea ce putem spune cu certitudine este ca, indiferent de aceste rezultate (care – in cel mai rau caz – pot indica un cancer, sau alte celule si organe afectate), ne aflam doar in momentul T0 al graficului Razvanel, a carui varianta timp este nedefinita: trebuie sa asteptam sa treaca timpul, sa investigam permanent (la fiecare 6 luni) intreg organismul (oase, organe, stare generala) si sa raportam totul la aceasta perioada actuala, ca sa vedem DACA exista o evolutie, cum este aceasta atat din punct de vedere invaziv cat si al redimensionarii chisturilor deja existente.

In cazul in care analizele, al caror rezultat il asteptam, nu confirma un cancer, tot ceea ce putem face este sa asteptam si sa ne rugam. Sa-L lasam pe Dumnezeu sa-si faca treaba (adica sa punem pe seama unor puteri omenesti sau variante posibile si explicabile o insanatosire miraculoasa). Tratamentul posibil in momentul de fata nu difera cu mult de cel aplicat cancerului: tot radioterapie, chimioterapie si alte metode urate care, in prima faza, i-ar provoca rau, pentru ca apoi, in subsidiar, sa-l vindece sau nu.

Iata partile bune: dimensiunile chisturilor deja depistate nu sunt fatale. Poate trai cu ele si, daca nu se maresc si nu se inmultesc, s-ar putea chiar calcifia (in oase) sau resoarbe (mai putin probabil, in splina – pana la urma, chiar si scoaterea splinei va fi un compromis acceptabil). Faptul ca nu se vaita poate indica lipsa durerii. Lipsa durerii ne convinge ca nu are, inca, nevoie de tratament. Starea lui generala buna, vivacitatea lui, energia lui aparent inepuizabila pot indica doar o anomalie organica suportabila, o mica eroare de constructie care i-ar putea da, totusi, sansa imbatranirii alaturi de fratii lui.

Totul e doar supozitie. La urma urmei, viata fiecaruia dintre noi e doar supozitie. Suntem doar o premiza a viitorului acestei lumi. Poate vom face parte din trupa de actori ce joaca rolul vietii pamantesti de maine, sau poate vom sfarsi cu totii inainte sa ne punem in aplicare planuri mai mult sau putin marete, mai mult sau mai putin importante, mai mult sau mai putin realizabile, mai mult sau mai putin materiale / spirituale / fiziologice / ideologice…

Multumim din tot sufletul pentru sustinere! Pentru ajutor, pentru rugaciunile voastre si pentru ingaduinta cu care ne-ati facut parte din grijile cotidiene!

Poate ca Razvanel este doar un mesaj… Doar un simplu argument care ar trebui sa ne convinga sa alocam valoare lucrurilor celor mai importante: iubirii, felului in care ne-o aratam, timpului pe care i-l acordam, daruirii cu care impartim din tot ceea ce avem pentru a obtine un zambet, o clipa de apreciere, o eternitate de recunostinta… Poate Razvanel este doar un motiv: motivul care ne-a permis tuturor sa fim putin mai buni, mai atenti, mai altruisti, mai multumitori lui Dumnezeu pentru ceea ce ne-a daruit!

Pana la urma, totul se reduce la voia Domnului! La ceea ce a creat, ne-a lasat, ne-a permis sa vedem, sa intelegem, sa vrem, sau ne-a indemnat sa cerem si sa credem fara hotar!

Multumim pentru tot! Fara tine, fara Bogdan, fara Narcisa, fara cei care ne-au ajutat cu bani si nu numai, fara Dumnezeu, nu am fi ajuns pana aici…

Dumnezeu sa va rasplateasca tuturor pentru ceea ce ati daruit!!!

Irina Glinta