Aici e linkul dumneavoastră (II)

Vreau să vă cer scuze pentru întârziere! Săptămâna asta n-am avut timp nici să-mi văd soțul prea mult! De când am făcut socoteala ultima dată, s-au adunat 30 de link-uri. Adică 300 de RON pentru un copil care are nevoie de ei. De data asta, am ales-o pe Selena. Iată și ordinul de plată:

Și iată povestea Selenei, așa cum am primit-o de la mama ei:

„Cosmarul nostru a inceput in 17.02.2009 cu o aparent banala viroza respiratorie si o mica umflatura la ochiul drept. Initial ni s-a spus ca este o conjunctivita si am tratat-o cu picaturi specifice. In urmatoarele zile ochiul s-a tot umflat si am mers cu copilul la Budimex unde ni s-a pus diagnosticul de Celulita Periorbitala si ni s-a dat un tratament cu antiobiotice, picaturi si unguent local. Desi mergeam la doua zile la consult si urmam tratamentul despre care ni se spusese ca va fi de durata, ochiul se umfla din ce in ce mai tare. Vazand ca si ochiul stang incepe sa fie afectat, am schimbat medicul.

Urmatoarea etapa a fost vizita la o clinica unde ni s-a spus ca exista o infectie sub pleoape si, de aceea, solutia ar fi o interventie chirurgicala simpla – o incizie de zece minute, efectuata sub anestezie. Premergator operatiei, ni s-a recomandat un tratament de inca sapte zile cu alt antibiotic. Dupa inca trei zile, ochisorii erau si mai umflati, iar medicul ne-a spus ca poate fi si efectul antibioticului.

In 5.03.2009, ziua stabilita pentru incizie, la vederea copilului, medicul a recomandat amanarea operatiei si internarea la Institutul Matei Bals pentru administrarea unui tratament mai puternic, cu antibiotic injectabil, intrucat nu cedase deloc infectia, ci din contra, se agravase.

Asa ca iata-ne, in aceeasi zi, internate la Matei Bals unde am inceput o serie de analize din care am aflat ca numarul leucocitelor era foarte mare si multe dintre analizele de sange nu erau in limitele normale. In acest spital, i s-au administrat cele mai bune tratamente cu antibiotice si dupa o perioada de unsprezece zile am fost externate. Starea Selenei era mult imbunatatita, ochisorii erau bine, insa analizele de sange erau in continuare in alte valori decat cele normale. Ne-am propus sa continuam investigatiile, dar dupa o perioada scurta de refacere a Selenei, pentru ca micuta noastra suferise intre timp si o depresie cauzata de mediul strain cu care intrase brusc in contact. Era prima data cand ne confruntam cu probleme de sanatate de asemenea anvergura, istoricul medical al Selenei fiind o viroza respiratorie la sase luni si una la un an si jumatate.

Acasa, in timp ce urmam tratamentul prescris de medic pentru inca zece zile, ochii au inceput din nou sa se umfle. Am reluat analizele, gandindu-ne ca ar putea fi ceva alergologic. Pana atunci, la toate analizele de tip bacteriologic si virusologic toate raspunsurile au fost negative. In tot acest timp, Selena a fost consultata la oftalmologie, O.R.L, pediatrie, i s-a facut RMN si nenumarate alte analize. Medicul alergolog pe care l-am consultat, vazand cele patru seturi de analize existente in acel moment, si-a exprimat banuiala asupra unei boli hematologice. Atunci a fost prima data cand mi-am spus : ‘Doamne, sa nu fie hematologic.’ Stiam foarte bine ce inseamna o boala a sangelui, auzisem atatea cazuri si de atatea ori mi-am strans puiul in brate gandindu-ma ca pe noi ne-a ferit si ne va feri Dumnezeu. …Era insa doar inceputul vestilor proaste si gandurilor negre…In data de 1.04.2009, in urma unei analize de sange din degetel….Selena era diagnosticata: Leucemie Acuta Limfoblastica.

Am fost trimisi la spitalul Fundeni pentru punctie in coloana. Pe data de 2.04.2009 ne-am internat si am sperat pana in ultima clipa sa nu se confirme diagnosticul. Desi ni se spusese si aici ca nu incape indoiala, ne-am permis sa credem cu tarie in continuare ca aceasta tragedie nu ni se putea intampla noua, nu fetitei noastre…dar viata nu te intreaba. Ni s-a spus ca e un debut ciudat al bolii : fetita nu a varsat, nu a sangerat, nu avea ganglioni…Nu poate fi adevarat! Trebuie sa ajungem in Germania la tratament unde sansele sunt mult mai mari.

Fetita noastra e tot mai trista ca suntem inca in spital. M-a tot auzit la telefon descriind problema noastra si intr-una din zile m-a intrebat : ‘Mami, dar eu am leucemie?’. Nu va puteti inchipui ce a fost in inima mea. Desi nu intelege, ea a perceput ca se intampla ceva rau. Ma intreaba mereu : ‘Mami, de ce plangi, iar ai racit? Ai racit si tu ca mine ? Lasa, mami, ca ne facem bine amandoua si mergem acasuta la noi’. Are atata incredere in noi, e vesela inca si ma asculta. Am transformat totul intr-o mica poveste ca vom pleca in vacanta si ca totul va fi bine…ma rog la Dumnezeu sa fie bine.

Sa spun ce-i in sufletul meu? Ma intreb daca exista cuvinte pentru asemenea durere, eu nu le gasesc…Pot sa spun doar ca Selena este viata mea, este totul pentru noi…Nici nu vreau sa ma mai gandesc ca daca ochiul nu se umfla, puteam afla prea tarziu, intr-un stadiu mult prea avansat.

Dumnezeu a vrut sa stim, si am incredere ca vom reusi”

Trebuie să vă spun câteva lucruri despre Selena. În primul rând, că e prietenă cu Erika. Prietenă de suferință… Părinții Erikăi i-au ajutat pe cei ai Selenei să facă programarea la clinica din Germania. Și i-au dat Selenei numerele de teledon ale Erikăi! Așadar, dacă vreți și voi să o ajutați pe Selena să strângă cei 100.000 de euro de care are nevoie pentru a pleca (plecarea e în aproximativ două săptămâni), faceți o donație, cât de mică, într-unul dintre conturile deschise la BCR, sucursala Berceni, pe numele tatălui Selenei, Vlad Mircea Adrian:RON: RO43RNCB0064061982940001

EURO: RO16RNCB0064061982940002

USD: RO86RNCB0064061982940003

Pentru donatii prin O.P., C.N.P-ul titularului este:

CNP: 1710106443067

Cod SWIFT: RNCBROBU

Dacă aveți acasă sau la birou un post de telefonie fixă în rețeaua Romtelecom, puteți face donații și prin numerele de teledon:

0900 900 245 – 5 Euro/apel

0900 900 247 – 7 Euro/apel

Selena are si site – http://helpselena.wordpress.com/

Daruiți și voi! Și dați mai departe!