Un copil sănătos

În urmă cu un an şi ceva publicam aici întrebările unui copil. Copilul se numea Beatrice Anghel şi fusese diagnosticat cu cancer.

Beatrice e din Breaza. Am văzut-o pentru prima dată într-un reportaj la Acasă TV. Apoi, am cunoscut-o personal la Spitalul Elias din Bucureşti, unde făcea radioterapie. Ochii ei mari şi inocenţi mi-au rupt sufletul. Întrebările ei mi-au adus lacrimi în ochi – “Eu de ce n-am păl? Cand o să melg şi eu la joacă? De ce tlebuie să melgem atâta la Buculeşti? Când îmi dai şi mie ciocolată?“

Colega mea, Irina, a scris despre Beatrice în Jurnalul Naţional. Costurile tratamentului ei, drumurile periodice la Bucureşi, îi lăsaseră fără resurse pe părinţi. Vă ceream atunci ajutorul pentru a uşura povara unei mame şi a unui tată care trăiau cu spaima continuă că îşi vor pierde copilul pentru că, într-o zi, vor rămâne fără bani de tren şi medicamente. Iuliana Anghel, mama micuţei, nutrea în suflet speranţa că, undeva, cândva, cineva va avea o soluţie pentru boala lui Beatrice. Că fetiţa ei nu va fi condamnată la moarte de cei 3 ani de citostatice la care o condamnaseră medicii din România şi sub efectul cărora fetiţa se topea pe picioare.

În ziua când în JN a apărut articolul despre Beatrice, am primit pe blog un comentariu. “Buna ziua. Azi am citit in ziar despre Beatrice… Sunt medic neurolog in Franta, la Lyon, si am incercat sa ajut mai multi copii care au venit aici. In Lyon exista o structura de onco-pediatrie excelenta. Va rog comunicati-mi nr de telefon al fam Anghel pt a-i contacta“. Dr. Iuliana Ionescu a fost răspunsul rugăciunilor unei mame disperate.

Cu ajutorul vostru, Beatrice a reuşit să plece în Franţa.  Au fost si probleme dar, tot cu ajutorul vostru, s-au rezolvat.

Nu v-am mai spus nimic despre micuţă după întoarcerea ei din Franţa, deşi peripeţiile n-au fost deloc puţine. Înainte de plecare, dr. Ionescu din Lyon îmi spunea că e foarte puţin probabil ca diagnosticul de metastaze la ficat, pe care medicii români i-l puseseră lui Beatrice, să fie corect. Şi bănuiala ei s-a adeverit. Analizele şi investigaţiile făcute la spitalul francez au dovedit nu numai că cele trei pete pe care Beatrice le avea pe ficat nu erau metastaze, dar că nici măcar nu erau chisturi canceroase.

Iulianei Anghel i-a trebuit mult până să creadă că ceea ce ceruse de la Dumnezeu cu atâta ardoare era adevărat. Problemele au început apoi la spital în România când, urmând indicaţiile medicilor francezi, Iuliana a cerut doctorilor să oprească protocolul de chimioterapie pentru Beatrice. Scandalul şi ameninţările i-au speriat cumplit pe părinţi, care nu mai ştiau pe cine şi în ce să creadă. În cele din urmă au făcut alegerea bazându-se pe analizele din Franţa. Timp de un an, Beatrice n-a mai făcut citostatice şi n-a mai luat nici un medicament pentru cancer.

În iarna trecută, pentru a spulbera temerile Iulianei, am mers cu Beatrice la un RMN într-o clinică particulară. Care nu a arătat nimic nou, deşi medicul român care încă o ţinea pe fetiţă sub supraveghere îi spusese mamei că la ultimul tomograf se vedea că petele de pe ficatul fetiţei se măriseră.

Beatrice a început să meargă la grădiniţă şi a avut de furcă toată iarna cu răcelile. Sistemul ei imunitar, cumplit de slăbit de citostatice, lupta greu cu microbii şi viruşii.

În urmă cu două săptămâni, cu ajutorul Elenei, Beatrice a ajuns la Oradea pentru o analiză PET (care evaluează exact starea organismului şi detectează dacă există celule canceroase prezente). Rezultatul, venit acum câteva zile, a arătat că starea fetiţei este stabilă şi cancerul nu a cuprins nici un organ. Când m-a sunat să-mi spună, Iuliana abia putea vorbi de fericire.

Vrea să vă mulţumească. Vouă, tuturor celor care aţi scris despre Beatrice, care aţi donat din puţinul vostru, care i-aţi fost alături cu gândul în rugăciune. Şi, pentru că ştiu că cea mai mare mulţumire e zâmbetul sănătos al unui copil…

VĂ MULŢUMESC, OAMENI BUNI!