Perle de spanioli (a se citi “catalani”)

Am promis ca mai povestesc cate ceva dintre experientele pe plaiuri catalane. Cea mai nasoala dintre ele este ca, desi am facut zeci de poze, nici una n-a iesit “sanatoasa”. Dar despre asta in alt post.

Acum mi-am adus aminte de ignoranta jurnalistilor spanioli. Poftiti mostra:

Eu: Daca pe voi va intereseaza asa de mult Romania si felul in care traiesc romanii la ei in tara, de ce nu veniti pana acolo, sa vedeti cum stau lucrurile? Faceti 3 ore cu avionul si nici nu e asa de scump drumul…

Jurnalistul spaniol (care nu era vreun pushtiulica, ci un domn trecut de 50 de ani): Stii, eu nu prea ies din Spania… Nu prea calatoresc…

Eu: De ce?

Jurnalistul spaniol: Pai… mie mi-e frica de tzantzari, de boli…

Eu: ?!?!?!?

Concluzie: Exista Spania si exista restul lumii. Spania e o tara bogata, frumoasa si civilizata. Restul lumii e… o jungla amazoniana. (Am preferat concluzia asta, decat sa cred ca jurnalistul spaniol avea impresia ca Romania e undeva prin Africa…) 

UPDATE: Cu scuzele de rigoare pentru toti cei care s-ar fi putut simti jigniti de cele de mai sus: cand am scris “jurnalist spaniol”, am vrut sa spun “jurnalist catalan”. Iar cand am scris Spania, am vrut de fapt sa zic “Catalunya”. Bine zicea un prieten: in Spania exista 3 tari - Tara Bascilor, Catalunya si Restul Spaniei. Mersi Alex!

M-am intors in cuptor

Ieri m-am intors de la Barcelona. A fost ca si cum as fi iesit din apa marii si as fi intrat intr-un cuptor. In Catalunya sunt max. 25 de grade Celsius. Soare, senin, dar respirabil. N-am avut timp de vizite si asta m-a intristat, pentru ca eram pentru prima data acolo… Dar intre interviuri si conferinte, am mers doar pe jos. Macar asa sa apuc sa vad ceva.

M-am indragostit de casele lor joase si colorate, de strazile lor inguste si curate. M-au uimit librariile goale in care Marquez si Lorca se vindeau cu un euro jumate, iar cei trei-patru vizitatori se inghesuiau la raftul cu ghiduri pentru reflexoterapie, feng-shui sau diete Atkins… M-a impresionat cultura batranilor emigranti argentinieni si columbieni si m-a socat ignoranta jurnalistilor spanioli.

M-a impresionat numarul mare de biserici si m-a uimit sa aflu ca sunt vizitate doar de turisti care fac poze. In timp ce injuratura favorita a spaniolior este “me cago en la ostia”… (”ostia” fiind azima folosita la Sfanta Impartasanie) 

Despre toate, detaliat, mai tarziu cand voi pune si poze, asta daca reusesc sa le descarc de pe camera.

Cand am iesit din aeroport, la Bucuresti, plamanii mi s-au umplut de aer fierbinte. Mirosea a… Romania… Dar eram acasa.